"Sfinții Părinți ne-au pus la îndemână știința și miezul rugăciunii adevărate,care este rugaciunea inimii,într-un mod cât se poate de limpede. Taina mântuirii și a rugăciunii începe să-și ridice perdeaua și căutătorul vede că a te ruga cu adevărat înseamnă să-ți îndrepți mintea și memoria spre neîntrerupta aducere aminte de Dumnezeu, sa umbli că și cum Dumnezeu ar sta de față în orice loc, să-ți îmboldești sufletul spre iubirea Lui prin mijlocirea cugetării de Dumnezeu și să-ți unești Numele Domnului cu respirația și cu bătăile inimii,conducându-te în toate acestea de chemarea ce se face mai întâi cu gura, a Prea Sfântului Nume al lui Iisus Hristos, sau de rostirea neîncetată a rugăciunii lui Iisus în orice timp și în orice loc, fără să ții seama de îndeletnicirea pe care o ai... Cu toate că aceste adevăruri strălucitoare, ce luminează cunoștința celui ce caută rugăciunea și îi deschid calea spre învățarea sau însușirea ei,îl vor convinge să treacă imediat la împlinirea acestor îndrumări înțelepte, totuși, în timpul când le va pune în practică printr-o lucrare făcută cu întreruperi, nu va rămâne lipsit cu totul de greutăți atâta vreme cât un povățuitor încercat nu-i va descoperi întreaga taină și anume că numai repetarea deasă și neîncetată a rugaciunii( oricum s-ar rosti la început) este singurul mijloc puternic, atât pentru desăvârșirea rugăciunii lăuntrice cât și pentru mântuirea sufletului. Deasa repetare a rugăciunii este temelia sau fundamentul care ține toată clădirea lucrării de mântuire, așa cum o întărește Sfântul Simeon Noul Teolog: "Acela-zice el- care se roagă neîncetat și-a întrunit aici,într-un singur mănunchi, toate faptele bune".
Mărturisirea unui pelerin,
Pelerinul rus.

Comentarii
Trimiteți un comentariu