"Marele Petru s-a lepădat de trei ori de iubitul lui Învăţător în ceasul înfricoşatelor Sale Patimi, dar atunci când a fost arestat după Cincizecime şi supus unui aspru interogatoriu din partea arhiereilor, el a zis cu îndrăzneală: „Întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer niciun alt nume,dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi". Omul care nu doar cheamă Numele mântuitor al Domnului Iisus Hristos, ci îl și poartă în întreaga lui ființă, în inima sa, in mintea sa, pe buzele sale, este mare înaintea lui Dumnezeu. Asupra unui astfel de om Își aţintește Domnul privirea. Pe el îl zidește ca templu al Dumnezeirii, îl umple de slava Lui, și atunci omul zidit „Îl slăvește pe Dumnezeu în trupul său”.
Pentru acest Nume au păşit spre moarte „nor de martori."
Pentru acest Nume, Sfântul Ignatie de-Dumnezeu-purtătorul s-a grăbit să devină mâncare pentru lei. El i-a rugat pe credincioși să nu încerce să-i împiedice mucenicia iminentă, scriindu-le:
„După cum boabele de grâu care sunt împrăştiate pe munţi şi câmpii, sunt adunate şi coapte ca pâine pe care i-o oferim lui Dumnezeu şi care devine Trupul lui Hristos, unind întreaga Biserică de la marginile pământului„tot aşa, lăsați-mă să fiu mâncare fiarelor, prin care poți dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos şi să înviez "întru înnoirea vieții ".
~Arhimandritul Zaharia Zaharou~
ISIHASMUL,
Cuptorul înrourat al inimii
Comentarii
Trimiteți un comentariu