"Despre pildele cum îşi făceau mirenii rugăciunea lui Iisus, pe timpul lui, vorbeşte şi Episcopul Ignatie Breanceaninov (Opere, vol. 1, pag. 207). Dar şi noi am putea arăta cazuri asemănătoare. Noi însă nu putem să nu amintim, că povăţuitorii rugăciunii lui Iisus fac deosebire între începători şi mireni pe de o parte şi cei ce au sporit mai mult pe de altă parte, şi destul de aspru ne opresc de la năzuinţa cea din capul nostru, trufaşă şi înainte de vreme spre treptele cele mai înalte ale rugăciunii. Nu însă am sărit puţin înainte, însă deoarece am început, apoi o voi spune. Acelaşi episcop Ignatie scrie: "Îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus trece prin două vîrste principale sau două perioade. În perioada cea dintâi, rugătorul este nevoit să se roage numai prin propriile sale puteri; fără îndoială că harul lui Dumnezeu lucrează împreună cu cel ce se roagă, dar nu-şi vădeşte prezenţa. În perioada cea de-a doua, darul lui Dumnezeu îşi arată prezenţa şi lucrarea Lui, într-un chip simţit, unind mintea cu inima, dându-i putinţă să se roage, neîmpărţit, sau, ceea ce este totuna, fără risipire, cu aprindere şi cu plâns în inimă. Atât în prima stare cât şi în cea de-a doua, sufletul şi scopul rugăciunii trebuie să fie pocăinţa. Iar la pocăinţă, pe care o aducem numai cu propriile noastre silinţe, Dumnezeu ne adaugă, în dar, la vreme potrivită, pocăinţa harică."
(Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus)
Comentarii
Trimiteți un comentariu