"Cuviosul Parintele nostru Spiridon,făcătorul de minuni,a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare și a lui Constantie,fiul lui. Era simplu la purtări și smerit cu inima.La început a fost pastor de oi.Apoi s-a însurat,iar după moartea soției a fost făcut episcop.Dumnezeu i-a dat harul tamaduirilor în asa masura ca a fost numit făcător de minuni.
În vreme de seceta a adus pe pământ ploaie;și iarăși,prin rugaciunea lui,a oprit ploaia cea peste măsură.A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care țineau grâul. A prefăcut șarpele în aur și,după ce a scăpat pe sărac de nevoie,a prefăcut iarăși aurul în șarpe. A oprit curgerile râurilor. A dat la iveală gândurile păcătoase ale unei desfrânate,care indraznise să se apropie de el și a facut-o să-și mărturisească păcatul. A astupat,prin puterea Sfântului Duh,gura celor ce se semețeau cu știința lor,la Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredințase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui,moartă mai de mult,unde a pus banii;și aflând de la ea unde erau ascunși, i-a dat stăpânei lor.A vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea.A dat din nou viață copilului unei femei.A mustrat pe cel ce voia sa-i ia din pricina lăcomiei o capră fără sa o plătească și a făcut sa fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea și sila;iar după ce a numărat și prețul ei,capra a stat cu cele cumpărate.A vindecat muțenia unui diacon,căruia ii poruncise să spună o mica rugaciune pe vremea unei arșițe,iar el,pentru mărire deșartă, lungise rugaciunea și din pricina asta amuțise îndată.
Odată slujitorii bisericii au aprins puține lumânări în biserică; când sfântul i-a ținut de rău, ei i-au răspuns că nu-i nimeni în biserică, asa că nu e nevoie de mai multă lumină;dar sfântul a luat mărturie din cer ca avea privitori pe îngerii,care cântau împreună cu el rugăciunile. Pe cine nu va uimi minunea izvorârii pe neașteptate a untdelemnul în candelă, când candela era să se stingă din lipsă de untdelemn! Multora le-a prezis cele viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoașterii de mai dinainte a lucrurilor. Pe episcopul Trifilie,care trăia în petreceri și desfătări lumești, l-a povățuit și l-a îndemnat să dorească mai mult bunătățile cele viitoare. A certat și a dat morții pe o femeie ce căzuse în desfrânare și care nu voia să-și mărturisească păcatul, ci spunea că a făcut copilul cu bărbatul ei,că a rămas cu el însărcinată, deși acela murise de unsprezece luni.In timpul verii,când soarele dogorea,capul sfantului era plin de rouă; prin aceasta Dumnezeu arată cinstea ce i se va da. Că sfântul era milostiv și îndurător o arată întâmplarea cu cei ce au încercat sa-i fure oile din turmă. Sfântul nu numai ca a dezlegat pe hoții ce fuseseră înlănțuiți cu lanțuri nevăzute toată noaptea,dar le-a dat la plecare și un berbec,ca să nu le fie în zadar privegherea cea de toată noaptea.
Ocârmuind dar bine turma încredințată lui,s-a mutat ca să trăiască și să petreacă cu îngerii.Moastele sale se află în mare cinste în insula Corfu.
SINAXAR, VIEȚILE SFINȚILOR PE TOT ANUL.
Comentarii
Trimiteți un comentariu