Domnul a dat, Domnul a luat (Iov 1:21).
"Fraților, de nimic să nu se teamă vreodată drepții, căci totul cu ei va fi bine. Toată Sfânta Scriptură aceasta arată: că Dumnezeu niciodată nu îi părăsește pe drepți.
Pilda lui Iov ne arată aceasta limpede ca lumina zilei. Iov a avut șapte fii și trei fiice; el a avut bogății nenumărate, respectul și cinstea cetățenilor întregii cetăți și mulți prieteni. Toate aceste bogății, el le-a pierdut într-o singură zi. Dar el nu a ridicat glasul lui împotriva lui Dumnezeu și nu a murmurat nici cu gândul. Ci el a căzut la pământ și s-a închinat, și a rostit: Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! (Iov 1:20-21).
Dar Iov și-a pierdut cu totul și sănătatea, ultimul bun care îi mai rămăsese. Tot trupul lui, din cap până în picioare, s-a acoperit de răni și de puroi. De aceea Iov a fost scos afară, pe grămada de gunoi și de cenușă, și de acolo a ridicat laudă lui Dumnezeu. Soția lui îl împingea să hulească pe Domnul și să moară, dar dreptul Iov i-a zis: Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele?
Prietenii lui l-au învinuit, zicând că trebuie să fi păcătuit cu ceva înaintea lui Dumnezeu, să se fi mândrit cu înțelegerea lui superioară a lucrurilor și cu dreptatea lui mai mare decât a celorlalți oameni, dar Iov s-a rugat cu smerenie lui Dumnezeu și a îndurat cu răbdare toate rănile și nenorocirile lui.
Se întâmplă și astăzi, cum s-a întâmplat atunci, că dacă se abate vreo nenorocire asupra unora dintre noi, ceilalți se cred pe motivul acesta oarecum superiori, ca unii care în baza inteligenței și dreptății vieții lor au putut să evite acele necazuri. Dar Domnul Atotînțeleptul a îngăduit acelor cumplite neneorociri să se abată asupra dreptului și nevinovatului Iov tocmai ca să pună la încercare, nu doar credința robului Său Iov, dar și pe aceea a rudeniilor și prietenilor lui. Când fiecare a dat la iveală la nenorocire ce fel de om este, când fiecare dintre ei a fost pus la încercare înaintea lui Dumnezeu de către El, atunci El, întru Atotdreapta Lui Putere i-a dat înapoi lui Iov toată bogăția lui și încă de două ori mai multă bogăție pe cât avusese. De asemenea, i-a dăruit alți șapte feciori și alte trei fiice.
Fraților, omul tare în credință are o vedere foarte ascuțită a inimii, astfel încât el vede limpede degetul lui Dumnezeu și în prosperitate, și în nenorocire. Omul tare în credință tare este și în răbdare, atunci când se abate nenorocirea peste el. Atunci când Domnul îi dăruiește bogății, omul tare în credință binecuvântează pe Domnul, iar atunci când Dumnezeu îi ia bogăția, omul tare în credință iarăși binecuvântează: Fie Numele Domnului binecuvântat! (Iov 1:21).
O, Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela Ce ești Domnul Dumnezeul Cel Viu al lui Iov, mult pătimitorul învață-ne și pe noi să binecuvântăm Sfânt Numele Tău și atunci când se abate asupra noastră nenorocirea, căci noi pe Tine Te slăvim și Ție îți mulțumim în veci. Amin."
Sursa. Lumea Ortodoxă
Comentarii
Trimiteți un comentariu