Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de Luca,17.12

 "Și mergeau cu El mulțimi multe; și, întorcându-Se, a zis către ele: Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă şi pe femeie și pe copii și pe frați și pe surori, chiar şi pe sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Și cel ce nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate să fie ucenicul Meu".

"Deuteronom 33, 9/ Matei 10, 37/ Romani 9, 13/Apocalipsa 12, 11(14:27) Matei 10, 38, 16, 24/ Marcu 8, 34/Luca 9, 23/2 Timotei 3, 12"

"Fiindcă mulți din cei ce mergeau cu lisus, nu cu toată osârdia şi lepădarea li urmau Lui, ci mai reci erau, pentru aceasta,învăţându-i pe dânşii cum trebuie să fie,,ucenicul" Lui, hotărăşte cele ce i se cuvin acestuia și oarecum il închipuieşte şi îl zugrăveşte [îl înfăţişează], învăţând că se cuvine ca el să urască nu numai rudeniile lui cele după trup, ci şi sufletul său.Şi vezi să nu fii răpit de înțelesul cel simplu şi fără de socotință, căci lubitorul de oameni nu ne învaţă cruzimea, nici nu sfătuieşte să ne omorâm.Ci voieşte [Domnul] ca adevăratul Său ucenic, atunci să le urască pe rudenii, când acestea il împiedică de la cinstirea de Dumnezeu și, din pricina dragostei către dânşii, este oprit el de la a face lucrul cel bun. Pentru ca, de nu il vor impiedica [de la cinstirea de Dumnezeul, invaţă Domnul a-i cinsti mai vartos, până la suflarea cea mai de pe urmă. Şi cum invață Hristos acestea? Prin cea mai mare învățătură, adică, prin cele ce Însuşi El le-a făcut, căci lui losif ii era supus (Luca 2,51), măcar că nu era cu adevarat tata al Lui, ci numai era socotit aşa. Iar de Maica Sa atâta purtare de grijă avea în toată vremea, încât nici când era răstignit nu a trecut-o cu vederea pe dansa, ci a încredinţat-o ucenicului celui iubit (loan 19, 27). Aşadar, cum Acela Care învăța unele ca acestea prin lucruri, altele prin cuvinte ar fi sfătuit? Dar, ceea ce am zis, ne porunceşte nouă să-i urâm pe părinţi, [atunci] când pentru cinstirea de Dumnezeu este primejdie. Căci, dacă la un folos ca acesta ne stau nouă împotrivă,atunci nu sunt socotiți nici părinţi, nici rude. Încă şi de aici este arătată ceea ce zice, dintru a porunci så urască [ucenicul],,şi sufletul său", căci cu adevărat nu ne poruncește să ne omorâm noi singuri, ci de poftele sufletului, care ne despart pe noi de la Dumnezeu, să ne lepădăm. Şi de ne va sta inainte mucenicie, să nu purtăm grijă de suflet, ci numai de dobânda cea veşnică ce ne stă înainte.Şi cum că aceasta ne învaţă şi nu să ne omorâm noi singuri, arată iarăşi El Însuşi, prin aceea că diavolul, ispitindu-l pe Dânsul să se arunce Însuşi de pe templu, a impins [alungat] ispita (Matei 4, 5-7). Şi nici nu Se dădea pe Sine iudeilor, ci Se depărta şi, prin mijlocul lor suindu-Se [trecând], Se tăinuia [ascundea] de ucigaşi (Luca 4, 29-30, Ioan 8, 59).Deci acela care se vatămă la cinstirea de Dumnezeu de oarecare dintre rudenii şi primeşte dragostea cea către dânşii şi mai mult o cinsteşte pe aceasta decât a plăcea lui Dumnezeu, şi încă pentru iubirea de viață de multe ori şi mucenicie stând înainte, întru lepădare cade, acesta nu poate să fie,,ucenic" a lui Hristos.Că cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stå mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească? Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut ispravi.Prin pilda,turnului", Domnul ne învață pe noi ca, după ce o dată am ales să urmăm Lui, să păzim acest aşezământ, şi nu să punem temelie" - adică început al urmării [lui Hristos]-, iar apoi să nu sfârșim ce am început, ca unii care nu avem îndeajuns gătirea osârdiei. Unii ca aceştia erau cei pentru care Evanghelistul loan a zis: „mulți din ucenicii Săi s-au dus înapoi" (loan 6,66).Inca si tot omul care a ales a lucra fapta cea bună, dar nu a ajuns ca să ia şi cunoștință dumnezeiască, pentru că fără de plinire şi fără de socoteala a inceput fapta cea bună, fără de isprăvire zidește, fiindcă nu poate savárși turnul" cunoştinţei celei înalte. Drept aceea și este batjocorit" atât de oameni, cât și de draci, care îl văd pe unul ca acesta.Încă și în alt chip, prin temelie" vei înțelege cuvântul invăţăturii.Caci cuvantul învăţăturii care grăiește-cum ar fi de pildă pentru înfrânare, fiind pus în sufletul ucenicului este asemănat cu temelia". Deci, se cuvine peste cuvântul acesta, adică peste temelie" a şi zidi, pe lucrare o zic. Pentru ca, fapta bună pe care am pus-o înainte şi am săvârşit-o să ni se facă nouă „turn" de tărie dinaintea vrăjmaşului.lar cum că,,temelie" este cuvântul şi „zidire" lucrarea, din destul ne invață pe noi Apostolul, când zice că a pus,,temelie" pe lisus Hristos (1Corinteni 3, 10-11); iar pe urmă spune zidirile cele de multe feluri ale fiecăruia, adică faptele lucrurilor ori a celor bune ori a celor rele (1 Corinteni3,12-15). Deci, să ne temem ca nu cumva să ne batjocorească pe noi dracii,cáci pentru aceasta şi Proorocul grăiește că,,batjocoritorii îi vor stăpâni pe dânşii", adică pe cei depărtaţi de la Dumnezeu (Isaia cap, 3). Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege", nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine impotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, încă fiind el departe,ii trimite solie şi se roagă de pace. Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenicul Meu. Bună este sarea,dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă? Nici în pământ, nici in gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă."

"(14, 34) Matei 5, 13/Marcu 9, 50 (14 3 Isaia 6,9"

Si pilda aceasta ne învață pe noi să nu fim îndoiți cu gândul; şi nu câtre trup, ci către Dumnezeu să ne pironim, lar de voim să ne ridicăm.In Märturisitorul, in Cutantul ascetic ne învață, Cel ce vrea să se facă ucenicul Lui și să se afle vrednic de El, si sa primească de la El putere impotriva duhurilor răutății se desface de toată legătura trupească şi se poleste de toată impatimirea după cele materiale, si asa ia războiul cel impotriva puterilor celor viclene, să ne purtăm față de dansele ca și către niste vrăjmaşi, şi cu adevărat să stăm împotrivă la război.Deci „împărat" este şi păcatul, împărăţind in trupul nostru cel muritor,dacă il vom primi pe el [pe păcat]. Impărat" încă şi mintea noastră s-a zidit. Deci, dacă vom voi să stăm împotriva păcatului, să ne ostenim impotriva lui din tot sufletul. Căci cumplită şi înfricoşată este oastea păcatului, şi se pare a fi mai mare şi mai multă decât suntem noi. Pentrucă dracii sunt,,ostaşii" păcatului, care se par a fi în număr de douăzecide mii" impotriva celor zece mii" ai noştri. Şi pentru că ei sunt fără de trup şi sunt asemănați [comparați, semuiți] cu noi, cei cu trup, mai multă putere se par că au. Aşadar, chiar dacă se par a fi mai tari, noi putem să ne ostăşim impotrivă. Că zice: „Întru Dumnezeu vom face putere [vom birui]" (Psalm 59, 13); .,Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu,de cine mă voi teme?" (Psalm 26, 1; 117, 14); „De se va rândui împotriva mea ostire, nu se va înfricoşa inima mea" (Psalm 26, 5); că ne-a dat nouă cu adevărat stăpânire Dumnezeu Cel Care S-a întrupat pentru noi, să cálcám,,peste toată puterea vrăjmaşului" (Luca 20, 29). Drept aceea, măcar că în trup suntem, însă nu avem arme trupeşti. Şi chiar de zece mii" ni se pare că avem, pentru că suntem în trup, iar aceia sunt douăzeci de mii",din pricina firii celei netrupeşti, noi însă datori suntem a zice: „Domnul Dumnezeul meu este puterea mea" (Psalm 42, 2); şi niciodată să nu ne împăcăm cu păcatul, adică să nu ne robim de patimi, ci mai vârtos så stäm impotriva lor şi uráciune neîmpăcată către dânsele să primim, nimic voind să avem dintru ale lumii cu împătimire, ci de toate lepădându-ne.Pentru că nu poate fi,,ucenic" al lui Hristos cel care nu se leapădă de toate, ci cu  careva din cele din lume vătămătoare de suflet se împacă.Pentru că ucenicul lui Hristos dator este a fi,,sare", nu numai el fiind bun şi neîmpărtăşit de răutate, ci şi altora dătător de bunătate. Căci intru acest fel este sarea: şi ea rămâne neputredă şi nevătămată, dar şi pe altele -pe care le împărtăşeşte cu a sa felurime-le påzeşte neputrede. Iar dacă,,sareaîşi va lepăda firea sa, netrebnică cu totul se face, că nici în pământ, nici in gunoi, nu este de folos". Iar ceea ce zice [Domnul], întru acest chip este:,,Eu, Hristos, pe tot creştinul il voiesc a fi folositor şi îndulcitor", nu numai pe cel căruia i s-a încredinţat darul învăţăturii" Apostolii şi Învăţătorii [Dascălii] și Păstorii , ..ci şi pe înșiși mirenii ajutători şi folositori vecinilor [aproapelui] ii cer a fi. Iar dacă cel care va vrea să-i folosească pe alţii, el însuşi se va face netrebnic și va ieşi din aşezarea cea cuviincioasă creştinului, nici a folosi, nici a se folosi nu va putea, că pământ, nici în gunoi, nu este de folos". Și însemnează prin pământ" pe,,a se folosi", iar prin gunoi" pe „a folosi". Drept aceea, ca unul care nici nu foloseşte şi nici nu se foloseşte, cu totul este de lepădat şi de aruncat,,afară".Dar, fiindcă umbros era cuvântul şi în pildă, deşteptându-i Domnul pe ascultători spre a nu primi aşa, de rând, ceea ce s-a zis pentru,,sare", zice,,Cine are urechi de auzit să audă", adică,,Cel care are pricepere să priceapă"- că,,urechi" aici se cuvine să înțelegem puterea cea simțitoare a sufletulu şi iscusinţa în a înțelege.Aşadar, fiecare dintre noi, cei credincioşi,,,sare" este, din cuvintele cel dumnezeieşti şi din darul cel de Sus această felurime primindu-o. Iar că darul este,,sare", ascultă-l pe Pavel:,,Cuvântul vostru să fie cu dar, " (Coloseni 4, 6), căci atunci când cuvântul va fi fără de dar nesărat se zice [a fi]. Deci, dacă vom defăima felurimea dumnezeieştilor cuvinte nu o vom primi pe aceasta întru noi să ne felurim [sărăm] dintru dâns atunci împuţiţi şi nepricepuți ne facem, şi cu adevărat,,s-a împuțit starea noastră, ca și ceea [una] ce nu are felurimea darului celui de Sus."

 

Sfântul Teofilact.

Arhiepiscopul Bulgariei.