Luna decembrie în 21 de zile: pomenirea Sfintei Mucenițe Iuliana cea din Nicomidia (+304)

"Aceasta a trăit în zilele lui Maximian împăratul (304-311), fiind fiica din părinți, de neam ales, care au logodit-o cu un oarecare sfetnic împărătesc, anume Elevsie. Și, vrând el să facă nuntă, Sfântă n-a primit, căutând să scape de însoțirea nunții cu un păgân. Și zicea ea: "De nu te vei face mai întâi eparh al cetății acesteia, nu voi face nuntă cu tine." Iar când tânărul s-a făcut eparh, i-a zis: "De nu te vei întoarce, din legea idolilor, la credința în Hristos, nu primesc nunta cu tine." Deci, Elevsie, spuse tatălui ei toate. Și neputând tatăl ei să o întoarcă de la credința în Hristos, a dat-o în mâinile eparhului, logodnicul ei, să facă ce vă voi. Și, stând eparhul la judecată și neizbutind să o înduplece, despuind-o a bătut-o cu vine de bou crude și, spânzurând-o de cosițe, a ținut-o până ce s-a dezlipit pielea de pe cap. Apoi i-a ars coastele și i-a pătruns trupul cu fiare arse în foc și, legându-i mâinile, a aruncat-o în temniță. Și stând ea la rugăciune, i s-a arătat vrăjmașul tuturor în chip de înger, îndemnând-o să jertfească la idoli și să scape. Iar Sfânta l-a făcut pe el de a spus singur, fără voie cine era.

Deci, iarăși, aducând-o la eparhul și stând ea neschimbată în dragostea ce avea către Hristos, au aruncat-o într-un cuptor ars până la roșu și, răcindu-se în chip minunat, pe mulți i-a adus la credința lui Hristos. Deci, biruind toate muncile, Sfântă și-a primit sfârșitul prin sabie. Și, când s-a logodit cu Elevsie a fost de șaisprezece ani, iar când s-a făcut mireasa lui Hristos, prin mucenicie, avea optsprezece ani."

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Asta a văzut Cuvioasa și n-a putut descrie în cuvinte omenești" ...

SFÂNTA CUVIOASĂ ELISABETA A TĂCUT. EA A VĂZUT SFÂRȘITUL OMULUI AȘA CUM ÎL ȘTIAM " N ăscută pe 16 iulie 1970, în satul Benia, comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La data de 9 septembrie 1986, fata Rodica Lazăr, la numai 16 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În anul 1988, de praznicul Sfintei Treimi a primit binecuvântarea să poarte culion și rasă. Pe data de 12 de-cembrie 1990, de sfântul ierarh Spiridon a primit rangul de rasoforă cu numele de Elisabeta. În anul 1991 a primit ascultarea de lucrătoare la atelierele mănăstirii Pasărea, unde se produceau obiecte de cult și bisericești. În ace-lași an a frecventat Școala de muzică psaltică din București, la Părintele profesor Victor Frangulea. La 22 mai 1996, din mila lui Dumnezeu, maica Timoteia i-a făcut chemare să meargă în Țara Sfântă, unde a făcut ascultare de paraclisier și cântăreț bisericesc la strană, la Biserica Românească de la Ierusalim. În anul 1...

„Auzi, Gherontie ăsta e un sfântoi! Un sfântoi mare!” - Sfânta Antonina

“Era în noaptea de Înviere. În tinda bisericii, era un calorifer pătrat, pe care mai stăteau oamenii când oboseau. Maica Antonina s-a aşezat la un moment dat pe calorifer, cu lumânarea în mână. Ea avea obiceiul de a se ruga cu „Hristos a înviat!”. Spunea foarte des, mai mult şoptit: „Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!”. Cuviosul s-a aşezat lângă ea. Maica a continuat rugăciunea ei: „Hristos a înviat!”. Cuviosul i-a răspuns: „Adevărat a înviat!”. Se uita Cuviosul la ea şi, nici nu începea bine „Hristos…”, că el îi şi răspundea „Adevărat a înviat!”. Maica s-a uitat cu coada ochiului spre el şi s-a mutat puţin mai încolo şi continua cu rugăciunea ei. Cuviosul după ea. Se muta ea, se muta şi Cuviosul, în timp ce unul spunea „Hristos a înviat!”, iar celălalt, „Adevărat a înviat!”. Au ajuns aşa la perete, de unde maica nu mai avea unde merge. I-a spus Cuviosului să meargă de acolo şi au început drumul invers, mutându-se pe calorifer puţin câte puţin,...

NAȘTEREA DIN NOU ÎN HRISTOS..

" S finții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea, dar își continuă creația zi de zi și clipă de clipă, veghind asupra întregii creații veșnic. Dumnezeu creează locuri, oameni, întâlniri, comuniuni între oameni care nu s-au cunoscut niciodată prin Duhul Sfânt. Oamenii cu o viață duhovnicească îmbunătățită, cu o viață de sfințenie lasă în urma lor o dâră a harului divin. Mai mult, atunci când îi întâlnești te simți mic, te simți slab, te simți păcătos. Într-o noapte de vară, a bătut la noi la ușă o astfel de persoană. Am deschis ușa și ne-a izbit în față harul divin. Era maica Teodora (Sfânta Elisabeta), pe care am poftit-o în casă, am așezat-o la masă. Am mâncat, ne-am rugat, am plâns cu lacrimile bucuriei duhovnicești. În acea noapte, s-a întâmplat o minune în casa noastră. Fosta soție, Cherața, a avut un moment de meditație profundă și de căință, ca într-un film i s-a derulat în față viața ei plină de păcate, după care a izbucnit în plâns și a plâns preț...

Faceți căutări pe acest blog