Treceți la conținutul principal

Luna decembrie în 20 de zile: pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (+107)

De la

 



"Acesta a trăit pe vremea lui Traian, împăratul romanilor (98-117), și, fiind ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul, ca și Sfântul Policarp al Smirnelor, a fost așezat episcop în Antiohia Siriei, ca urmaș ce era al Apostolilor.

Spun unii că el este copilul acela, pe care, luându-l în brațe Domnul, a zis Apostolilor: "De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum copiii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor. Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește." (Matei 18,3,5). Și Antiohia era marea cetate în care, ucenicii Domnului au început mai întâi a se numi creștini.

Deci, când mergea Traian împotriva perșilor, Sfântul Ignatie a fost prins și, făcând cunoscută credința să în Hristos și gândul său nestrămutat, a fost osândit să fie dus la Roma, ca să-l dea să fie mâncat de fiare în circ, ca un osândit de seamă ce era. Și a făcut el drumul din Siria la Roma, păzit de o gardă de zece soldați, pe care, pentru asprimea lor, el îi numește "cei zece leoparzi ai mei." Și el întărea în credință Bisericile din toate orașele, pe unde trecea. Și îi ieșeau înainte pe drum creștinii de pretutindeni, cete, cete, ca să-i arate dragostea și prețuirea lor, precum se vede din cele șapte epistole, ce ne-au rămas de la el, ca un testament al Sfântului episcop-mucenic.

"Nu vă poruncesc, ci vă sfătuiesc, zice el, feriți-vă de rătăcire. Unde-i episcopul, acolo-i Biserica, și unde-i Biserica și episcopul, acolo-i Liturghia cea adevărată. Totul este credința în Hristos și dragostea. Vreau să mă asemăn lui Hristos, primind moartea de mucenic ca și El." Iar în Epistola către Romani zice: "Să nu cumva să mijlociți și să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu. Lăsați-mă să fiu măcinat de dinții fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănita lui Hristos."

Deci, sosind la Roma, a fost dus la locul cel de priveliște de toate părțile. Și, slobozind leii asupra lui, aceștia l-au sfâșiat și l-au mâncat, lăsând numai oasele cele mari, pe care, creștinii strângându-le, le-au dus în Antiohia. Pentru marea lui dragoste din inimă pentru Hristos i s-a spus "Teoforul", adică purtătorul de Dumnezeu. Pe vremea lui Iraclie împăratul, Antiohia, căzând în mâinile turcilor, moaștele Sfântului au fost duse la Roma și se află acolo în biserica Sfântului Clement."

Labels:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

"Asta a văzut Cuvioasa și n-a putut descrie în cuvinte omenești" ...

De la
 SFÂNTA CUVIOASĂ ELISABETA A TĂCUT. EA A VĂZUT SFÂRȘITUL OMULUI AȘA CUM ÎL ȘTIAM " N ăscută pe 16 iulie 1970, în satul Benia, comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La data de 9 septembrie 1986, fata Rodica Lazăr, la numai 16 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În anul 1988, de praznicul Sfintei Treimi a primit binecuvântarea să poarte culion și rasă. Pe data de 12 de-cembrie 1990, de sfântul ierarh Spiridon a primit rangul de rasoforă cu numele de Elisabeta. În anul 1991 a primit ascultarea de lucrătoare la atelierele mănăstirii Pasărea, unde se produceau obiecte de cult și bisericești. În ace-lași an a frecventat Școala de muzică psaltică din București, la Părintele profesor Victor Frangulea. La 22 mai 1996, din mila lui Dumnezeu, maica Timoteia i-a făcut chemare să meargă în Țara Sfântă, unde a făcut ascultare de paraclisier și cântăreț bisericesc la strană, la Biserica Românească de la Ierusalim. În anul 1...
Trimiteți un comentariu
Read more »

„Auzi, Gherontie ăsta e un sfântoi! Un sfântoi mare!” - Sfânta Antonina

De la
“Era în noaptea de Înviere. În tinda bisericii, era un calorifer pătrat, pe care mai stăteau oamenii când oboseau. Maica Antonina s-a aşezat la un moment dat pe calorifer, cu lumânarea în mână. Ea avea obiceiul de a se ruga cu „Hristos a înviat!”. Spunea foarte des, mai mult şoptit: „Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!”. Cuviosul s-a aşezat lângă ea.  Maica a continuat rugăciunea ei: „Hristos a înviat!”. Cuviosul i-a răspuns: „Adevărat a înviat!”.  Se uita Cuviosul la ea şi, nici nu începea bine „Hristos…”, că el îi şi răspundea „Adevărat a înviat!”.  Maica s-a uitat cu coada ochiului spre el şi s-a mutat puţin mai încolo şi continua cu rugăciunea ei.  Cuviosul după ea. Se muta ea, se muta şi Cuviosul, în timp ce unul spunea „Hristos a înviat!”, iar celălalt, „Adevărat a înviat!”. Au ajuns aşa la perete, de unde maica nu mai avea unde merge. I-a spus Cuviosului să meargă de acolo şi au început drumul invers, mutându-se pe calorifer puţin câte puţin,...
Trimiteți un comentariu
Read more »

NAȘTEREA DIN NOU ÎN HRISTOS..

De la
" S finții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea, dar își continuă creația zi de zi și clipă de clipă, veghind asupra întregii creații veșnic. Dumnezeu creează locuri, oameni, întâlniri, comuniuni între oameni care nu s-au cunoscut niciodată prin Duhul Sfânt. Oamenii cu o viață duhovnicească îmbunătățită, cu o viață de sfințenie lasă în urma lor o dâră a harului divin. Mai mult, atunci când îi întâlnești te simți mic, te simți slab, te simți păcătos.  Într-o noapte de vară, a bătut la noi la ușă o astfel de persoană. Am deschis ușa și ne-a izbit în față harul divin. Era maica Teodora (Sfânta Elisabeta), pe care am poftit-o în casă, am așezat-o la masă. Am mâncat, ne-am rugat, am plâns cu lacrimile bucuriei duhovnicești. În acea noapte, s-a întâmplat o minune în casa noastră. Fosta soție, Cherața, a avut un moment de meditație profundă și de căință, ca într-un film i s-a derulat în față viața ei plină de păcate, după care a izbucnit în plâns și a plâns preț...
Trimiteți un comentariu
Read more »