Luna decembrie în 20 de zile: pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (+107)

 

"Acesta a trăit pe vremea lui Traian, împăratul romanilor (98-117), și, fiind ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul, ca și Sfântul Policarp al Smirnelor, a fost așezat episcop în Antiohia Siriei, ca urmaș ce era al Apostolilor.

Spun unii că el este copilul acela, pe care, luându-l în brațe Domnul, a zis Apostolilor: "De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum copiii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor. Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește." (Matei 18,3,5). Și Antiohia era marea cetate în care, ucenicii Domnului au început mai întâi a se numi creștini.

Deci, când mergea Traian împotriva perșilor, Sfântul Ignatie a fost prins și, făcând cunoscută credința să în Hristos și gândul său nestrămutat, a fost osândit să fie dus la Roma, ca să-l dea să fie mâncat de fiare în circ, ca un osândit de seamă ce era. Și a făcut el drumul din Siria la Roma, păzit de o gardă de zece soldați, pe care, pentru asprimea lor, el îi numește "cei zece leoparzi ai mei." Și el întărea în credință Bisericile din toate orașele, pe unde trecea. Și îi ieșeau înainte pe drum creștinii de pretutindeni, cete, cete, ca să-i arate dragostea și prețuirea lor, precum se vede din cele șapte epistole, ce ne-au rămas de la el, ca un testament al Sfântului episcop-mucenic.

"Nu vă poruncesc, ci vă sfătuiesc, zice el, feriți-vă de rătăcire. Unde-i episcopul, acolo-i Biserica, și unde-i Biserica și episcopul, acolo-i Liturghia cea adevărată. Totul este credința în Hristos și dragostea. Vreau să mă asemăn lui Hristos, primind moartea de mucenic ca și El." Iar în Epistola către Romani zice: "Să nu cumva să mijlociți și să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu. Lăsați-mă să fiu măcinat de dinții fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănita lui Hristos."

Deci, sosind la Roma, a fost dus la locul cel de priveliște de toate părțile. Și, slobozind leii asupra lui, aceștia l-au sfâșiat și l-au mâncat, lăsând numai oasele cele mari, pe care, creștinii strângându-le, le-au dus în Antiohia. Pentru marea lui dragoste din inimă pentru Hristos i s-a spus "Teoforul", adică purtătorul de Dumnezeu. Pe vremea lui Iraclie împăratul, Antiohia, căzând în mâinile turcilor, moaștele Sfântului au fost duse la Roma și se află acolo în biserica Sfântului Clement."