Întru această zi, cuvânt al Sfântului Simeon Evlavis, despre trezvie.

 

    

"Să ai frate,todeauna mintea ta la Dumnezeu, în somn şi în stare de veghe, la mâncare şi în vorbiri, în lucrul mâinilor şi în orice altă faptă, după cuvântul Proorocului: "Am văzut pe Domnul înaintea mea pururea." Dar să te socoteşti pe tine mai păcătos decât tot omul. Petrecând timp îndelungat în acest gând, se va ivi în înţelegerea ta, o luminare vie, asemenea unei raze de lumină. Şi cu cât o vei cere mai mult, cu mai multă luare aminte şi cu o cugetare neîmprăştiată, cu osteneală multă şi cu lacrimi, cu atât ţi se va arăta mai strălucitoare. Iar, arătându-ţi-se, o iubeşti şi, iubind-o, te curăţeşti. Iar pe cel ce-l curăţeşte, pe acesta îl face în chipul lui Dumnezeu, luminându-l şi învăţându-l să deosebească binele de rău. Dar să ştii, frate, că e nevoie de multă osteneală, ajutată de Dumnezeu, ca să se sălăşuiască aceasta în sufletul tău şi să lumineze în el, ca luna întunericul nopţii. Mai trebuie să iei seamă şi la lupta cu gândurile de mărire deşartă şi de închipuire de sine; şi să nu osândeşti pe cineva, văzându-l că face ceva ce nu se cuvine. Că dracii, văzând sufletul curăţit de patimi şi de ispite, prin sălăşuirea harului, aruncă în ele unele ca acestea. Dar ajutorul lui Dumnezeu să fie în tine, împreună cu pocăinţa neîncetată şi cu copleşire de lacrimi. Ia seama, însă, să nu pătimeşti ceva din multa bucurie şi pocăinţă. De aceea, să nu socoteşti că acestea sunt din osteneala ta şi nu din darul lui Dumnezeu. Că atunci se vor lua de la tine şi le vei căuta mult în rugăciune şi nu le vei afla; şi vei cunoaşte ce dar ai pierdut. Dar fă, Doamne, să nu ne lipsim niciodată de harul Tău! Însă de ţi se va întâmpla aceasta, frate, aruncă asupra lui Dumnezeu neputinţa ta şi, ridicându-te şi întinzând mâinile, roagă-te, zicând aşa: "Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul şi neputinciosul şi nenorocitul şi trimite peste mine harul Tău. Vezi, Doamne, la ce neputinţă şi gânduri m-au adus multele mele păcate. Eu, care împlinesc în fiecare zi voia dracilor, cum nu voi fi ispitit de ei?  Sunt ispitit de multele mele păcate, fără îndoială. Şi acum Doamne, Doamne, dacă e cu voia Ta şi spre folosul meu, să vină iar harul Tău în robul Tău, ca, văzându-l pe acesta, să mă bucur întru pocăinţă şi lacrimi, luminat de raza pururea luminoasă a acestuia, păzit de gândurile murdare şi de tot lucrul rău şi de toate greşelile mele cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă. Şi astfel să primesc, Doamne, plinătatea îndrăznirii către Tine, în necazurile ce vin asupra robului Tău, de la draci şi de la oameni, şi să primesc şi tăierea voii mele, cunoscând bunătăţile ce aşteaptă pe cei ce Te iubesc pe Tine, Doamne. Că Tu ai zis, Doamne, că: "Cel ce va cere va lua, şi cel ce caută va afla, şi celui ce bate i se va deschide." Pe lângă aceasta, frate, stăruie, rugându-te în cugetul tău, şi în celelalte toate câte ţi le va da ţie Dumnezeu, nemoleşindu-te din pricina trândăviei. Şi Dumnezeul Cel bun nu te va părăsi."