"191. Îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus trece prin două vârste principale, sau două perioade, care sfârșesc în rugăciunea curată, sau se încununează cu despătimirea sau desăvârșirea creștină în acei nevoitori cărora binevoiește Dumnezeu să o dea. Sfântul Isaac Sirul ne spune: „Nu mulți s-au învrednicit de o rugăciune curată, ci puțini. Iar dintre acei ce au ajuns taina cea care se plinește după aceasta și au trecut pe malul celălalt (al Ierusalimului) de abia dacă se întâlnesc câte unul din generație, după darul și bunăvoirea lui Dumnezeu“.
192. În perioada cea dintâi rugătorul este nevoit să se roage numai prin propriile sale puteri; fără îndoială că darul lucrează împreună cu cel ce se roagă din năzuință curată, dar el nu-și vădește prezența. În acest timp patimile cele ascunse în inimă, se pun în mișcare și-l ridică pe cel ce săvârșește rugăciunea la adevărate chinuri mucenicești, în care biruințele și înfrângerile neîncetat se înlocuiesc unele cu altele și în care ni se descoperă lămurit atât libera voință a omului, cât și neputința lui.
193. În perioada cea de a doua darul lui Dumnezeu își arată prezența și lucrarea lui într-un chip simțit, unind mintea cu inima, dându-i putința să se roage neîmpărțit sau, ceea ce este totuna, fără risipire, cu aprindere și cu un plâns în inimă; în acest timp, gândurile păcătoase își pierd stăpânirea zilnică ce o aveau asupra minții. "
Sbornicul
Vol 1, Cap 4,
Ce înseamnă sa iti concentrezi mintea in inimă

Comentarii
Trimiteți un comentariu