Despre rugăciunea lui Iisus ce se săvârșește de minte în inimă

 

"Amintirea lui Iisus în inimă, fiind dulce, curată și neîncetată, scoate la iveală o luminare negrăită". Sf. Marcu, Mitrop. Efesului.

Învățătura Starețului Paisie despre rugăciunea lui Iisus, ca și învățătura lui despre monahism, este strâns legată în această privință de învățătorul și prietenul său, Schimonahul Vasilie, despre rugăciunea lui Iisus, care este vădită de el în predosloviile cărților Sfântului Grigorie Sinaitul, Fericitul Filotei Sinaitul și Fericitul Isihie Ierusalimiteanul.

Starețul Vasilie își începe predoslovia la cartea Sfântului Grigorie, arătând părerea greșită a celor ce cred că lucrarea minții este potrivită numai celor desăvârșiți, care au ajuns la nepătimire și sfințenie.

Cei ce se gândesc astfel; își mărginesc rugăciunea numai la o îndeletnicire din afară a cântărilor de Psalmi, a troparelor, a canoanelor, fără să înțeleagă că o astfel de rugăciune din afară ne este dată de Sfinții Părinți numai ca ceva vremelnic, având în vedere neputința și pruncia minții noastre, în scopul ca noi, desăvârșindu-ne treptat, să ne ridicăm pe treptele lucrării minții și să nu rămânem nicidecum la rugăciunea cea din afară.

După cuvintele Sfântului Grigorie, numai pruncii se pot gândi că, săvârșind rugăciunea din afară cu gura, săvârșesc un lucru mare, și mângâindu-se cu cantitatea celor citite, îl cultivă pe fariseul cel dinlăuntru.

După cuvintele Sfântului Simeon Noul Teolog, acela care se mărginește la săvârșirea din afară a rugăciunii, nu poate ajunge la pacea lăuntrică, și să propășească în virtute, fiindcă el este asemenea cu cel ce duce război cu vrăjmașii într-o noapte întunecoasă; el aude glasurile vrăjmașilor, primește răni de la ei, dar nu vede lămurit cine sunt ei, de unde au venit, cum și pentru ce se luptă cu dânsul?

După cuvintele Sfântului Isaac Sirul și ale Prea Cuviosului Nil Sorschi, dacă cineva ar vrea să abată năvala vrăjmașilor și să stea împotriva vreunei patimi sau vreunui gând viclean numai cu rugăciunea din afară și cu simțirile din afară, acela s-ar dovedi repede înfrânt de mai multe ori: fiindcă demonii biruindu-l în luptă și apoi supuindu-i-se din nou de bunăvoie își bat joc de el și îl îndeamnă spre slava deșartă și spre încrederea în sine, ridicându-l chiar și la treapta de învățător și păstor de oi.

Sbornic Volumul 1cap 2 pag 208-236