Treceți la conținutul principal

Despre rugăciunea lui Iisus ce se săvârșește de minte în inimă

 



"Amintirea lui Iisus în inimă, fiind dulce, curată și neîncetată, scoate la iveală o luminare negrăită". Sf. Marcu, Mitrop. Efesului.

Învățătura Starețului Paisie despre rugăciunea lui Iisus, ca și învățătura lui despre monahism, este strâns legată în această privință de învățătorul și prietenul său, Schimonahul Vasilie, despre rugăciunea lui Iisus, care este vădită de el în predosloviile cărților Sfântului Grigorie Sinaitul, Fericitul Filotei Sinaitul și Fericitul Isihie Ierusalimiteanul.

Starețul Vasilie își începe predoslovia la cartea Sfântului Grigorie, arătând părerea greșită a celor ce cred că lucrarea minții este potrivită numai celor desăvârșiți, care au ajuns la nepătimire și sfințenie.

Cei ce se gândesc astfel; își mărginesc rugăciunea numai la o îndeletnicire din afară a cântărilor de Psalmi, a troparelor, a canoanelor, fără să înțeleagă că o astfel de rugăciune din afară ne este dată de Sfinții Părinți numai ca ceva vremelnic, având în vedere neputința și pruncia minții noastre, în scopul ca noi, desăvârșindu-ne treptat, să ne ridicăm pe treptele lucrării minții și să nu rămânem nicidecum la rugăciunea cea din afară.

După cuvintele Sfântului Grigorie, numai pruncii se pot gândi că, săvârșind rugăciunea din afară cu gura, săvârșesc un lucru mare, și mângâindu-se cu cantitatea celor citite, îl cultivă pe fariseul cel dinlăuntru.

După cuvintele Sfântului Simeon Noul Teolog, acela care se mărginește la săvârșirea din afară a rugăciunii, nu poate ajunge la pacea lăuntrică, și să propășească în virtute, fiindcă el este asemenea cu cel ce duce război cu vrăjmașii într-o noapte întunecoasă; el aude glasurile vrăjmașilor, primește răni de la ei, dar nu vede lămurit cine sunt ei, de unde au venit, cum și pentru ce se luptă cu dânsul?

După cuvintele Sfântului Isaac Sirul și ale Prea Cuviosului Nil Sorschi, dacă cineva ar vrea să abată năvala vrăjmașilor și să stea împotriva vreunei patimi sau vreunui gând viclean numai cu rugăciunea din afară și cu simțirile din afară, acela s-ar dovedi repede înfrânt de mai multe ori: fiindcă demonii biruindu-l în luptă și apoi supuindu-i-se din nou de bunăvoie își bat joc de el și îl îndeamnă spre slava deșartă și spre încrederea în sine, ridicându-l chiar și la treapta de învățător și păstor de oi.

Sbornic Volumul 1cap 2 pag 208-236

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

„Să nu luați niciun document biometric – e începutul lepădării de Hristos!” - Profeția starețului Tavrion despre vremurile de pe urmă..

  Atentie atentie la aceste mari pericole: Buletinul electronic si Id Digitală.. "Fraților dacă închidem ochii și acceptăm tot ce ne dă acest sistem antihristic apoi noi ce cruce mai ducem? Suntem luptați cu viclenie pe mai multe fronturi și trebuie să nu ne lagăm inima de nimic pământesc ca să fim liberi sufleteste, să nu ne închinăm la nici-un idol (bani,confort,plăceri,putere.. ect).       Inima și mintea noastră trebuie să fie doar la Dumnezeu și să răbdăm cu bucurie pentru păcatele noastre și  dragostea Sa toate încercările care vin asupra noastră..." "Părintele Tavrion spunea că unul dintre primele lucruri pe care supușii lui Antihrist îl vor aplica lumii va fi acela de a crește foarte mult prețurile și costurile de zi cu zi , ca astfel să determine oamenii să recunoască stăpânirea… Vor crește foarte mult prețurile la alimente, la serviciile sociale și la multe altele, iar apoi vor scoate banii cash din circulație și îi vor face electronici. Se pregăt...

Dumnezeu îngăduie dracului să ne provoace, tocmai ca să vedem ce iese din noi..

  " D umnezeu vrea să-i unească pe soți în iubire, în același duh. Dumnezeu vrea să-i unească pe frați, pe surori în mănăstire, în același duh, ca toți să fie una. Acesta este scopul lui Dumnezeu cu noi, ca toți să fie una . Diavolul, însă, caută să dezbine. Scopul lui Dumnezeu este să ne unească, i ar scopul diavolului este să ne despartă, să ne separe . Și-atunci, dracul, ca să separe, se folosește de „lumea” dinlăuntrul nostru și începe să scoată la suprafață patimile și lovesc în ceilalți. Ceilalți, dacă nu sunt nici ei întăriți, se supără și lovesc și ei, înapoi și, de-aici conflictele, certurile. Și atunci, vine Sf. Dorotei al Gazei, mi se pare și dă exemplul acesta, că „ omul este ca o sticlă. Cineva care îi face ceva, sau îl jignește , e ca și când ar arunca cu o piatră și ar sparge sticla. Vina lui este că a spart sticla, dar nu-i vina lui ce curge din sticlă”. Când tu mă provoci cu ceva și eu încep să mă enervez , să țip la tine, să scot din gură nu știu ce cuvinte, ...

SAREA PAMANTULUI filmul 2 seria 1/2 Schiarhimandrit Hristofor din Tula

Părintele Hristofor a plecat dintre noi pe data de 9 decembrie 1996.  În acea zi mulți oameni aflați la kilometri distanță de oraș, au văzut deasupra Tulei un stâlp de foc care se înalța la ceruri. Ei au crezut că este o minune a naturii, dar de fapt Domnul arăta oamenilor sfinția preacredinciosului plecat de printre noi.  Părintele Hristofor a fost înmormântat în mănăstirea din Venevo. https://youtu.be/uKu4ftWpNnE?is=5Hy3tWTELlyldts3