Treceți la conținutul principal

DESPRE PUTEREA PSALMILOR SI CE ESTE PSALTIREA

        

                   

"Ce este soarele între celelalte lumini ale Cerului? Aceea este Psaltirea între celelalte cărți insuflate de Dumnezeu. Soarele luminează toate marginile lumii; Psaltirea luminează toate simțirile inimii, toate cugetele sufletului și toate mișcările minții în acest μικρός κόσμος, adică „lume în mic" — căci astfel se înțelege omul a fi, o „lume în mic; îl încălzește și-l veselește, îl luminează prin cunoștința adevărului și prin descoperirea dumnezeieștilor Taine. Îl cuprinde cu dragoste către Dumnezeu, cu căldura Duhului Sfânt și cu umilința lacrămilor. Îl veselește cu aducerea aminte de Dumnezeu și cu făgăduința vecinicelor bunătăți ale Ierusalimului Ceresc. Încât nu este așa de trebuincioasă călătoria Soarelui lumii, câtă este cetirea Psaltirii omului. Că zice Sfântul Ioan Gură de Aur: Mai bine să înceteze Soarele din călătoria sa, decât să înceteze cetirea Psaltirii, că Psaltirea este mai folositoare decât toate cărțile. Toate cărțile, zice, sânt de folos și mare îngrijorare fac dracilor, dar nu ca Psaltirea. Zice și Marele Vasile: Nici o altă carte slăvește pre Dumnezeu precum Psaltirea, nici se poate a se asemăna cu folosul ei. Voia îți este a ști folosurile ce se pricinuiesc din cetirea Psalmilor? Însuți le vei pricepe, numai de vei ceti cu luare aminte, cu trezvire și cu pricepere, că nu este cu putință a număra ce poate lucra Psaltirea: Cu îngerii slăvește pre Dumnezeu; pre lumea cea din ceriu și pre cea de subt ceriu cheamă spre slavoslovia lui Dumnezeu; pre draci ceartă, mare plâns și mare durere face diavolilor; pentru împărați, pentru boieri și pentru toată lumea pre Dumnezeu roagă; lucrează sfințenie, pre suflet ca soarele luminează, ca apa curățește, ca focul încălzește, ca untul-de-lemn cu îndurarea lui Dumnezeu unge; poftele trupești, urgia și mânia potolește; înmulțește credința, nădejdea și legătura dragostei; mai nainte spune cele viitoare, alege aceste de acum, aduce aminte de cele trecute. Cetirea Psalmilor cu luare aminte, și din inimă împietrită scoate lacrămi. Psaltirea este partea cea aleasă cu îngerii, cântarea preaiubită lui Dumnezeu, solitoare de mântuire omului păcătos, mângâiere bătrânilor, înfrumusețare tinerilor, luminare și înțelepciune pruncilor, podoabă preafrumoasă femeilor celor înțelepte; dătătoare de smerenie, izgonitoare trufașilor draci, armă întru înfricoșările de noapte, odihnă ostenelelor de ziuă." 

    Ieromonah  Rafail Noica.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Asta a văzut Cuvioasa și n-a putut descrie în cuvinte omenești" ...

 SFÂNTA CUVIOASĂ ELISABETA A TĂCUT. EA A VĂZUT SFÂRȘITUL OMULUI AȘA CUM ÎL ȘTIAM " N ăscută pe 16 iulie 1970, în satul Benia, comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La data de 9 septembrie 1986, fata Rodica Lazăr, la numai 16 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În anul 1988, de praznicul Sfintei Treimi a primit binecuvântarea să poarte culion și rasă. Pe data de 12 de-cembrie 1990, de sfântul ierarh Spiridon a primit rangul de rasoforă cu numele de Elisabeta. În anul 1991 a primit ascultarea de lucrătoare la atelierele mănăstirii Pasărea, unde se produceau obiecte de cult și bisericești. În ace-lași an a frecventat Școala de muzică psaltică din București, la Părintele profesor Victor Frangulea. La 22 mai 1996, din mila lui Dumnezeu, maica Timoteia i-a făcut chemare să meargă în Țara Sfântă, unde a făcut ascultare de paraclisier și cântăreț bisericesc la strană, la Biserica Românească de la Ierusalim. În anul 1...

NAȘTEREA DIN NOU ÎN HRISTOS..

" S finții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea, dar își continuă creația zi de zi și clipă de clipă, veghind asupra întregii creații veșnic. Dumnezeu creează locuri, oameni, întâlniri, comuniuni între oameni care nu s-au cunoscut niciodată prin Duhul Sfânt. Oamenii cu o viață duhovnicească îmbunătățită, cu o viață de sfințenie lasă în urma lor o dâră a harului divin. Mai mult, atunci când îi întâlnești te simți mic, te simți slab, te simți păcătos.  Într-o noapte de vară, a bătut la noi la ușă o astfel de persoană. Am deschis ușa și ne-a izbit în față harul divin. Era maica Teodora (Sfânta Elisabeta), pe care am poftit-o în casă, am așezat-o la masă. Am mâncat, ne-am rugat, am plâns cu lacrimile bucuriei duhovnicești. În acea noapte, s-a întâmplat o minune în casa noastră. Fosta soție, Cherața, a avut un moment de meditație profundă și de căință, ca într-un film i s-a derulat în față viața ei plină de păcate, după care a izbucnit în plâns și a plâns preț...

O inimă care nu plânge nu se roagă

 "Omule… nu fugi de lacrimă, căci ea este semnul că inima ta încă respiră.Când omul nu mai are lacrimi, nu e doar că s-a uscat ochiul, ci s-a împietrit inima. Și o inimă împietrită nu mai poate nici iubi, nici ierta, nici simți prezența lui Dumnezeu. Sfântul Paisie spunea cu durere: „O inimă care nu plânge, nu se roagă.” Pentru că rugăciunea adevărată nu se face cu buzele, ci cu suspinul care se ridică din adâncul inimii, acolo unde cuvântul nu mai ajunge. Lacrima este glasul tainic al inimii. Ea nu cere, nu explică, nu argumentează — doar se varsă. Și în acea picătură mică, Dumnezeu citește tot ce omul nu mai poate spune. Când lacrima cade, cerul se deschide; când lacrima lipsește, cerul tace. De aceea, Sfântul Paisie spunea că lacrima e rugăciune curată, fără mândrie, fără formă, fără zgomot. Ea spală sufletul mai mult decât o mie de cuvinte rostite în grabă. Dar omul de azi s-a rușinat de lacrimă. Vrea să fie tare, să nu se vadă că îl doare, să nu pară slab. Și astfel își ascun...