Despre pocaință

"Alt frate sedea singur, aparte, în Manastirea Monidriilor zicând aceasta rugaciune neîncetat catre Dumnezeu: – Doamne, nu ma tem de Tine! Pentru aceasta, trimite-mi săgeata de fulger, sau alt chin, sau boala sau drac, ca asa macar sufletul meu cel împietrit sa capete frica. Rugându-se iarasi, zicea: – Stiu ca multe am gresit tie, Stapâne, si nenumarate sunt greselile mele. Pentru aceea nu îndraznesc sa zic sa ma ierti, ci de se poate, pentru îndurarile Tale, iarta-ma! Iar de nu se poate, pedepsete-ma aici si nu ma pedepsi acolo! Daca si aceasta este cu neputinta, rasplatește-mi aici o parte din chin si acolo îmi va fi mai usor chinul! Numai sa începi de acum sa ma pedepsesti, însa cu mila si nu cu mânia Ta, Stapâne! Aaa, un an întreg pocaindu-se si acestea cu lacrimi fierbinti din tot sufletul cerând si zdrobindu-si trupul cu post si cu priveghere si în cealalta rea patimire si sufletul sau smerindu-si, într-o zi sta el jos si plângea dupa obicei, tare tânguindu-se. Din multa suparare i-a venit lui somn si a adormit. Atunci a aparut de fata Hristos, zicând cu glas blând: – Ce ai omule? De ce plângi asa? Iar el cunoscându-L pe Iisus cine este, a raspuns înspaimântat: – Am gresit, Doamne! Iisus i-a zis: – Scoala-te! Cel ce plângea raspunde: – Nu pot, Stapâne, de nu-mi vei da mâna. Si întinzând mâna si apucându-l Iisus, l-a sculat. Dar sculându-se, foarte tare plângea. I-a zis iarasi Cel Ce s-a aratat tot cu glas lin si blând: – De ce plângi, omule? De ce te mâhnesti? Raspuns-a fratele: – Nu vrei, Doamne, sa plâng si sa ma mâhnesc, caci cu atâtea Te-am suparat, eu cel ce am dobândit de la Tine atâtea bunatati? Iar Acela întinzându-si din nou mâna a pus-o pe capul fratelui si i-a zis: – De acum nu te mai întrista, ca de vreme ce tu te-ai întristat pentru Mine, nu ma voi mai supara asupra ta! Caci daca Sângele Meu L-am dat pentru tine, cu mult mai vârtos îti voi da iertare si tie si la tot sufletul care se pocaieste curat. Venindu-si în sine fratele, din acea vedenie si-a aflat inima plina de toata bucuria. Asa s-a încredintat ca a facut Dumnezeu mila cu dânsul. De atunci a petrecut totdeauna în multa smerenie, multumindu-i Lui." Cuvinte de suflet folositoare ale sfintilor batrani cei fara de nume Despre pocainta