Treceți la conținutul principal

Cuvânt că nu se cade a osândi pe cel ce greșește

 



"Un bărbat sfânt a văzut pe un oarecare greșind și cu amar a lăcrimat și a zis: "Acesta astăzi, iar eu mâine". Oricine, de va greși, chiar necredincios de ar fi, să nu-l osândești pe el, ci să te vezi pe tine mult mai păcătos decât dânsul și nicidecum să nu-l ocărăști pe dânsul pentru greșeală, ci să-ți aduci aminte de tine însuți și să iei seamă cum umbli, ca să nu cazi. Să dai de lucru sufletului tău, că, adică, să stea la rugăciune și să se lipească de Dumnezeu, ca să nu te biruiască pe tine gândul cel vrăjmășesc. Roagă-te ca să se depărteze de la tine duhul uitării. Și orice lucru de trebuință vei face, dacă te vei lăuda, îl pierzi pe el. Tu să zici așa: "Eu voi muri diseară, ori mâine, ori nu știu în care ceas". Iar de vei grăi cuiva despre viața ce va să fie, cu umilință și cu plângere să-i grăiești celui ce te ascultă, de vreme ce și el ar putea să-și spună ție: "Să nu mori fără de folos, petrecând vremea în cuvinte deșarte". Și de vrei să te mântuiești, ferește-te de cei ce te laudă și de cei ce-ți înșală gândul tău, ca să ocărăști pe cel de aproape, iar pe tine să nu te vezi. Au, nu știi, oare, că tâlharul cel ce a fost pe cruce, printr-un singur cuvânt s-a îndreptat, iar fariseul, cu un cuvânt s-a făcut vinovat? Că Iuda a fost numărat împreună cu Apostolii și, într-o noapte, și-a pierdut toată osteneala și s-a pogorât în iad? Drept aceea, să nu se laude nimeni, oricât bine ar face, pentru că toți ce și-au pus nădejdea în sine, au căzut.

Deci, de vei vedea pe cineva greșind, nu asupra aceluia să pui greșeală, ci asupra diavolului celui ce l-a biruit pe el. Și să zici: "Amar și vai mie, că acesta fără de voie a fost înșelat, iar eu, de voie și știind, greșesc". Deci, să plângi și să ceri de la Dumnezeu ajutor. Ca de viețuim cu lenevire și cu nebăgare de seamă, apoi nimeni nu poate să biruiască pe diavolul și nici să câștige bunătăți de la Dumnezeu. Drept aceea, pentru slăbirea și nepurtarea de grijă de viața noastră, suntem amăgiți toți în lumea această trecătoare. Iar când ne bucurăm de căderea altuia sau o defăiamăm, apoi singuri pe noi, atunci, ne dăm și ne vindem muncilor diavolului. Iar, dacă stăm tari cu inima și cu mintea, apoi de-a pururea, Dumnezeu ce va fi nouă ajutător. A Căruia este slavă în veci! Amin".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Asta a văzut Cuvioasa și n-a putut descrie în cuvinte omenești" ...

 SFÂNTA CUVIOASĂ ELISABETA A TĂCUT. EA A VĂZUT SFÂRȘITUL OMULUI AȘA CUM ÎL ȘTIAM " N ăscută pe 16 iulie 1970, în satul Benia, comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La data de 9 septembrie 1986, fata Rodica Lazăr, la numai 16 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În anul 1988, de praznicul Sfintei Treimi a primit binecuvântarea să poarte culion și rasă. Pe data de 12 de-cembrie 1990, de sfântul ierarh Spiridon a primit rangul de rasoforă cu numele de Elisabeta. În anul 1991 a primit ascultarea de lucrătoare la atelierele mănăstirii Pasărea, unde se produceau obiecte de cult și bisericești. În ace-lași an a frecventat Școala de muzică psaltică din București, la Părintele profesor Victor Frangulea. La 22 mai 1996, din mila lui Dumnezeu, maica Timoteia i-a făcut chemare să meargă în Țara Sfântă, unde a făcut ascultare de paraclisier și cântăreț bisericesc la strană, la Biserica Românească de la Ierusalim. În anul 1...

NAȘTEREA DIN NOU ÎN HRISTOS..

" S finții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea, dar își continuă creația zi de zi și clipă de clipă, veghind asupra întregii creații veșnic. Dumnezeu creează locuri, oameni, întâlniri, comuniuni între oameni care nu s-au cunoscut niciodată prin Duhul Sfânt. Oamenii cu o viață duhovnicească îmbunătățită, cu o viață de sfințenie lasă în urma lor o dâră a harului divin. Mai mult, atunci când îi întâlnești te simți mic, te simți slab, te simți păcătos.  Într-o noapte de vară, a bătut la noi la ușă o astfel de persoană. Am deschis ușa și ne-a izbit în față harul divin. Era maica Teodora (Sfânta Elisabeta), pe care am poftit-o în casă, am așezat-o la masă. Am mâncat, ne-am rugat, am plâns cu lacrimile bucuriei duhovnicești. În acea noapte, s-a întâmplat o minune în casa noastră. Fosta soție, Cherața, a avut un moment de meditație profundă și de căință, ca într-un film i s-a derulat în față viața ei plină de păcate, după care a izbucnit în plâns și a plâns preț...

O inimă care nu plânge nu se roagă

 "Omule… nu fugi de lacrimă, căci ea este semnul că inima ta încă respiră.Când omul nu mai are lacrimi, nu e doar că s-a uscat ochiul, ci s-a împietrit inima. Și o inimă împietrită nu mai poate nici iubi, nici ierta, nici simți prezența lui Dumnezeu. Sfântul Paisie spunea cu durere: „O inimă care nu plânge, nu se roagă.” Pentru că rugăciunea adevărată nu se face cu buzele, ci cu suspinul care se ridică din adâncul inimii, acolo unde cuvântul nu mai ajunge. Lacrima este glasul tainic al inimii. Ea nu cere, nu explică, nu argumentează — doar se varsă. Și în acea picătură mică, Dumnezeu citește tot ce omul nu mai poate spune. Când lacrima cade, cerul se deschide; când lacrima lipsește, cerul tace. De aceea, Sfântul Paisie spunea că lacrima e rugăciune curată, fără mândrie, fără formă, fără zgomot. Ea spală sufletul mai mult decât o mie de cuvinte rostite în grabă. Dar omul de azi s-a rușinat de lacrimă. Vrea să fie tare, să nu se vadă că îl doare, să nu pară slab. Și astfel își ascun...