Chemarea lui Iisus

"Voi, care nu ştiurăţi ce-i binele în viaţă

Şi nici căldura sfântă ce inima dezgheaţă,

Voi, care în durere aţi suspinat şi-aţi plâns

Şi cântul fericirii în inimi vi s-a stins,

Veniţi, Stăpânul lumii, Iisus, va cheamă-ntr-una

Şi mâinile-Şi întinde s-astâmpere furtuna.

Voi, pentru care viaţa n-a fost decât un chin

Şi zâmbetul durere, iar râsul un suspin,

Voi, ce-aţi ascuns trecutul sub lespezile reci

Şi plângeţi fericirea ce aţi pierdut în veci,

Veniţi cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,

Găsi-veţi mângâiere la sânul lui Iisus.

Voi toţi, care în viaţă aţi căutat uitarea

Păcatelor în cupă, ce v-o întinse desfătarea

Şi surzi aţi fost la glasul ce cobora de sus,

Azi, până mai e vreme, vă-ntoarceţi la Iisus;

Spuneţi-I Lui durerea şi El vă va-ntări,

Povara vieţii voastre cu El veţi împărţi.

Voi, care nu ştiurăţi ce-i adevărul viu

Şi-n aiurare spuneţi că cerul e pustiu,

Sătui de-nţelepciune, o, voi ce vă trudiţi

Să dărâmaţi şi-n urmă nimic să nu clădiţi,

Rugaţi-vă, şi-atunci ca să simţiţi nu-i greu

Şi-n cer, şi-n jurul vostru, şi-n voi pe Dumnezeu.

Oricare-aţi fi în pace, veniţi, veniţi la El,

Pe nimeni niciodată n-a izgonit defel;

Cu mila vă primeşte şi braţele-Şi întinde,

În dragostea-I cerească Iisus pe toţi cuprinde;

La pieptul Lui cel dulce iubindu-l vă-ncălziţi,

Iisus este-nvierea, veniţi la El, veniţi!"

Pr. Arsenie Boca