Treceți la conținutul principal

"Cea pe care toti o respingeau "

De la
"Până în deceniul anilor 1970 sărăcia şi lipsurile erau evidente în regiunile de munte ale țării noastre. Oamenii veneau la mânăstire cu opinci din piele de porc. Auzisem despre acest fel de încălțăminte, însă nu mă aşteptam să o mai găsesc în uz. Ne apropiam de Crăciun şi toţi se îngrijeau să-şi procure câte ceva pentru marea sărbătoare: ulei, făină, săpun şi îmbrăcăminte aflată la a doua sau a treia mână. A venit şi o femeie sărmană, purtând această încălțăminte din vechime, ca să se aprovizioneze cu ulei şi orice altceva îi mai putea da mânăstirea. Venea mai întâi de toate să-si spovedească păcatele ei vechi si grele.Cuvintele bătrânei ştirbe erau pentru egumen greu de desluşit şi, în ciuda gesturilor ei expresive, nu a fost deloc înțeleasă. Ii zic: - Rugăciunea de iertare le şterge pe toate. Am ajuns în zorile Crăciunului. Femeia a fost împărtăşită de către însuşi egumenul mânăstirii. Acest fapt a ajuns tema de discuție  în toată zona, în casele oamenilor, la mese şi la cafenele: ,,Egumenul a împărtăşit-o pe criminală." Seara a venit la mine bucătarul înspăimântat; - Părinte, cum ai putut să faci acest lucru? - Care, moş Andreas? -S-o împărtăşeşti pe criminală. Se vorbeşte peste tot despre tine că nu eşti duhovnic bun, că nu ştii Canoanele şi rânduiala Bisericii. Pe ucigaşi nici măcar nu-i laşi să intre în biserică, darǎmite să mai se şi împărtăşească! - Pentru ce atâtea critici? De ce s-au speriat consătenii tăi? A întinat cumva dumnezeiasca Împărtăşanie?Dar cine este această femeie ucigaşă? Bătrâna care face pe femeia bună cu tine şi răspândeşte peste tot vorba: „M-am împrietenit cu egumenul, nu am nevoie de voi." - Foarte bine, să prindă şi ea puțin curaj. Trebuie mereu să fie cu fața plecată? Au venit Paştile. Bătrâna ucigaşă, cu totul descurajată, mergea speriată sprijinindu-se de ziduri, de parcă ar fi făcut în aceazi crima. -Haide, nu te teme. Aşează-te lângă mine să stăm de vorbă.A prins din nou curaj inima ei şi pe chipul ei întunecat s-a schițat un zâmbet. - Eşti bine? Cum ai trecut peste iarnă? - Greu, părinte. Toţi mă resping pentru acea crimă pe care nici eu nu ştiu cum am făcut-o. - Povesteşte-mi din nou despre ea, pentru că nu am înțeles ce sa întâmplat. - Părintele meu, în partea de jos a satului aveam o gradină .Ne udam grădinile cu randul, fiecare într-o anume zi. Începeam din deal să îndrept firul apei spre grădina mea. Cum ajungeam jos mi-o opreau. Din nou mã suiam la deal. Cineva, când firul apei ajungea la rădăcina unui stejar, il indrepta către grădina lui. I-am vorbit frumos de multe ori. Insă, dacă nu ai pe cineva care să te sprijine, nimeni nu te socoteşte om în aceste locuri. Astfel, indignată fiind, mi s-a tulburat mintea. M-am ascuns lângă stejar şi cu o secure i-am trântit capul in șanțul prin care curgea apa.M-au inchis la puşcărie. A venit războiul din '40. Ne-au eliberat. De atunci trăiesc cu disprețul oamenilor. Nimeni nu-mi deschide uşa .Toți se scârbesc de mine. Eu nu port secure. Nu înjur pe nimeni. Aud cum bat clopotele bisericii. Plâng şi mă tem să mă duc din cauză că mă resping oamenii. Îmi zic: dacă intru înăuntru o să piardă Dumnezeu lumea. E adevărat? E minciună? Nu ştiu. Mă tem. Nu ştiu unde să găsesc un sprijin. Am auzit de la oameni că  acest egumen ii primeşte pe toţi, îi iartă şi îi ajută. De aceea am venit şi în loc de mai bine, acum e mai rău. Zic că l-am înşelat pe egumen şi m-am împărtășit. - Lumea, draga mea, te poate disprețui, însă Hristos te iartă si te primeşte. - Nu mă respinge? Căci toţi mă strigă,,lepădata." -Nu. Te iubeşte mai mult decât pe aceștia. Se poate ca toți sa te respinga. Hristos, şi eu impreună cu El, te iubim mult. -Şi eu vreau aceasta, părintele meu. Am nevoie. A izbucnit in hohote de plâns lepădata satului. Bătrâna de șaptezeci de ani a devenit prietena" egumenului de treizeci de ani, care iubeşte ucigaşii. Doamne miluieşte! Dumnezeu iartă. Lumea, pentru că nu cunoaşte Evanghelia, îl acuză pe cel care iartă, se mânie şi se miră cum de se milostiveşte de criminali. "Cea pe care toti o respingeau " Arhimandrit Grigorie Starețul Mănăstirii Dohiariu, Sfantul Munte Athos Ucenic la oameni nevoitori
Labels:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

"Asta a văzut Cuvioasa și n-a putut descrie în cuvinte omenești" ...

De la
 SFÂNTA CUVIOASĂ ELISABETA A TĂCUT. EA A VĂZUT SFÂRȘITUL OMULUI AȘA CUM ÎL ȘTIAM " N ăscută pe 16 iulie 1970, în satul Benia, comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La data de 9 septembrie 1986, fata Rodica Lazăr, la numai 16 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În anul 1988, de praznicul Sfintei Treimi a primit binecuvântarea să poarte culion și rasă. Pe data de 12 de-cembrie 1990, de sfântul ierarh Spiridon a primit rangul de rasoforă cu numele de Elisabeta. În anul 1991 a primit ascultarea de lucrătoare la atelierele mănăstirii Pasărea, unde se produceau obiecte de cult și bisericești. În ace-lași an a frecventat Școala de muzică psaltică din București, la Părintele profesor Victor Frangulea. La 22 mai 1996, din mila lui Dumnezeu, maica Timoteia i-a făcut chemare să meargă în Țara Sfântă, unde a făcut ascultare de paraclisier și cântăreț bisericesc la strană, la Biserica Românească de la Ierusalim. În anul 1...
Trimiteți un comentariu
Read more »

„Auzi, Gherontie ăsta e un sfântoi! Un sfântoi mare!” - Sfânta Antonina

De la
“Era în noaptea de Înviere. În tinda bisericii, era un calorifer pătrat, pe care mai stăteau oamenii când oboseau. Maica Antonina s-a aşezat la un moment dat pe calorifer, cu lumânarea în mână. Ea avea obiceiul de a se ruga cu „Hristos a înviat!”. Spunea foarte des, mai mult şoptit: „Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!”. Cuviosul s-a aşezat lângă ea.  Maica a continuat rugăciunea ei: „Hristos a înviat!”. Cuviosul i-a răspuns: „Adevărat a înviat!”.  Se uita Cuviosul la ea şi, nici nu începea bine „Hristos…”, că el îi şi răspundea „Adevărat a înviat!”.  Maica s-a uitat cu coada ochiului spre el şi s-a mutat puţin mai încolo şi continua cu rugăciunea ei.  Cuviosul după ea. Se muta ea, se muta şi Cuviosul, în timp ce unul spunea „Hristos a înviat!”, iar celălalt, „Adevărat a înviat!”. Au ajuns aşa la perete, de unde maica nu mai avea unde merge. I-a spus Cuviosului să meargă de acolo şi au început drumul invers, mutându-se pe calorifer puţin câte puţin,...
Trimiteți un comentariu
Read more »

NAȘTEREA DIN NOU ÎN HRISTOS..

De la
" S finții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea, dar își continuă creația zi de zi și clipă de clipă, veghind asupra întregii creații veșnic. Dumnezeu creează locuri, oameni, întâlniri, comuniuni între oameni care nu s-au cunoscut niciodată prin Duhul Sfânt. Oamenii cu o viață duhovnicească îmbunătățită, cu o viață de sfințenie lasă în urma lor o dâră a harului divin. Mai mult, atunci când îi întâlnești te simți mic, te simți slab, te simți păcătos.  Într-o noapte de vară, a bătut la noi la ușă o astfel de persoană. Am deschis ușa și ne-a izbit în față harul divin. Era maica Teodora (Sfânta Elisabeta), pe care am poftit-o în casă, am așezat-o la masă. Am mâncat, ne-am rugat, am plâns cu lacrimile bucuriei duhovnicești. În acea noapte, s-a întâmplat o minune în casa noastră. Fosta soție, Cherața, a avut un moment de meditație profundă și de căință, ca într-un film i s-a derulat în față viața ei plină de păcate, după care a izbucnit în plâns și a plâns preț...
Trimiteți un comentariu
Read more »