"Sfânta Teofana s-a născut şi a crescut în Constantinopol.
Era de neam împărătesc, din vestiţii Martinachi, fata lui Constantin şi a Anei, amândoi de loc din Răsărit.
Constantin şi Ana se mâhneau şi se întristau în fiecare zi că nu aveau copii, şi chemau în ajutor pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu.Rugăciunile lor şi le făceau în cinstita biserică a Maicii Domnului din Vascu. Şi se rugau, zicând: „Să ni se dezlege, Doamnă, stăpâna lumii, lipsa de copii, care ne topeşte pe noi, robii tăi!”.
Şi pentru că s-au rugat cu credinţă au primit o fetiţă. După ce a fost înţărcată şi după ce a împlinit şase ani, a învăţat Sfintele Scripturi şi se împodobea cu tot felul de virtuţi.
Părinţii vedeau toate acestea şi se bucurau; se gândeau că nu-i departe ziua când vor culege roadele unui copil atât de bun. Iar când copila a crescut şi a întrecut pe cele asemenea ei, chiar pe cele mai bune dintre ele, s-a făcut căutare de către împăraţi după o copilă frumoasă şi virtuoasă, ca să fie dată soţie fiului lor, Leon împăratul.Şi au găsit împăraţii toate aceste bunătăţi la Teofana, fiica lui Constantin şi a Anei. Atunci toate s-au umplut de bucurie şi de veselie.Dar n-a trecut multă vreme şi vicleanul diavol a semănat zâzanie în urechile împăratului Vasile, prin limba lui Santovarin, aşa că împăratul a închis pe fiul său Leon împăratul, împreună cu soţia sa, trei ani.
De sfinţirea bisericii Sfântului Prooroc Ilie s-a împăcat cu fiul său, şi au ieşit împreună la slujbă.Când împăratul Vasile (867 – 886) l-a lăsat singur împărat pe fiul său Leon, din pricina bolii ce venise peste el, atunci cinstita împărăteasă Teofana trăia în palatele împărăteşti, dar se îngrijea de mântuirea sufletului ei.
Socotea ca nimic mărirea împărătească, iar desfătările vieţii, ca pe o pânză de păianjen şi umbră, le dispreţuia; nu înceta zi şi noapte să slujească lui Dumnezeu cu psalmi, cântări şi rugăciuni şi să-L facă îndurător prin milostenii.
Purta haine înflorate de porfiră, era înveşmântată pe dinafară cu toate podoabele împărăteşti, dar pe sub podoabele acestea îşi chinuia în ascuns trupul în zdrenţe. Îi plăcea vieţuirea schimnicească şi dispreţuia mesele bogate şi scumpe; se hrănea cu pâine şi cu legume. Dădea săracilor banii ce-i cădeau în mână şi podoabele, socotite de lume de preţ pentru desfătările vieţii; dădea celor lipsiţi hainele ei scumpe; îndestula cu cele de trebuinţă pe văduve şi orfani; îmbogăţea cu bani şi cu moşii locaşurile sărace ale monahilor.Se îngrijea de slugi ca de fraţi; nu chema niciodată pe nimeni pe nume, ci tuturora le spunea: „Domnule”. Nu rostea jurământ cu limba ei şi nici minciună sau ocară nu ieşea de pe buzele ei. Niciodată nu a încetat să se întristeze şi să jelească pe ascuns, să ude aşternutul ei cu lacrimi. Cei din jurul ei vedeau patul ei acoperit cu aşternuturi ţesute cu aur; dar când se lăsa noaptea, împărăteasa părăsea patul şi se culca jos, pe podea, pe care aşternea o rogojină şi zdrenţe de păr. Se scula din ceas în ceas ca să înalte laude lui Dumnezeu. De aceea, din pricina vieţuirii sale prea aspre, s-a îmbolnăvit. Dar şi boala a fost pentru ea prilej de înfrânare; n-a încetat să împartă pâine la săraci, iar gura ei, obişnuită cu grăirea dumnezeieştilor cântări, nu contenea să grăiască graiurile sfinte ale lui David; nu trecea cu vederea să laude de şapte ori pe zi pe Domnul.
Niciodată n-a dormit somn de odihnă fără lacrimi. O durea inima de suferinţele celorlalţi; se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi pentru ei; întindea mâna de ajutor celor osteniţi, sprijinea pe văduve, era bucurie şi mângâiere celor împresuraţi de necazuri şi nevoi.De dragul lui Hristos s-a lepădat de lume şi de toate cele din lume; a luat jugul cel bun al Domnului, a ridicat pe umerii ei crucea şi n-a fost lipsită de bunătăţile cele făgăduite. Simţind că pleacă din trup şi din lume, a chemat pe toţi să o sărute cu sărutarea cea mai de pe urmă, şi aşa şi-a dat în pace lui Dumnezeu sufletul.La 10 noiembrie 893, când a murit, încă nu împlinise vârsta de 30 de ani. A fost îngropată în Biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol, unde se odihnea și mica Evdochia, fiica ei. În curând, numeroase minuni, vindecări miraculoase întâmplate la mormântul ei au vestit întregului Bizanț virtuțile fostei suverane, făcătoare de minuni, pentru credința și dragostea ei curată, pentru milostenia şi continua ei rugăciune pentru semeni. Fostul ei soţ, împăratul Leon al VI lea a zidit o biserică în cinstea ei, cunoscută în timp ca Biserica Tuturor Sfinților, lângă catedrala Sfinţilor Apostoli (lângă actuala moschee Fatih). În mod special, Sfânta Împărăteasă Teofana este grabnică ajutătoare a monahiilor, dar și a tinerelor fete și a mamelor, fiind ajutătoare și pentru darul nașterii de prunci. La racla Sfintei Teofana din catedrala Patriarhiei din Constantinopol, adesea, cu lacrimi, vin creștinii ortodocși să-i mulțumească pentru ajutorul primit în viața lor!
Rugăciune către Sfânta Teofana
Îmi doresc, Sfântă Teofana, să nu mai vorbesc mult, urât sau obraznic. Te rog, ajută-mă să vorbesc frumos, să nu bârfesc pe nimeni, ci să am gânduri şi vorbe bune pentru toți. Ajută-mă să mă bucur de bucuria celor din jurul meu, aşa cum ai făcut tu.Sfintele moaște ale Sfintei Teofana-Împărăteasa Bizanțului se află în Catedrala Patriarhiei de Constantinopol – biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Fener–Balat, Istanbul. În timpul anului, racla Sfintei se găsește în nava lateral-dreapta a bisericii, alături de moaștele Sfintei M. Mc. Eufimia din Calcedon și ale Sfintei Solomoni. În ziua prăznuirii, începând de la slujba vecerniei, din seara anterioară și până la ceasul al nouălea al zilei următoare, racla cu moaștele Sfintei Teofana sunt așezate înaintea sfântului altar, în naosul bisericii. Soborul ierarhilor patriarhiei, împreună preoții și credincioșii ortodocși care viețuiesc în Constantinopol, vin, se închină și împodobesc cu flori albe racla înmiresmată cu moaștele tămăduitoare ale sfintei, care, peste veacuri ne îndeamnă: „Nu pierde nemuritoarea împărăție cerească pentru scurta și deșarta stăpânire pământească!”În aceași zi de prăznuire a sfintei, credincioșii merg și la Mânăstirea „Izvorul Tămăduitor al Maicii Domnului”, „Balîklî Monaster” situată în afara zidurilor vestice ale cetății, după Yedikule, în zona mezarlîklar – Silivri Caddesi din cartierul Zeytinburnu, Istanbul. Credincioșii păstrează vie amintirea legată de rugăciunea Sfintei Teofana căreia Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a răspuns prin minunea videcării împăratului Leon al VI lea cu apă sfințită de la Îzvorul Tămăduirii din Constantinopol.-Mâna Sfintei Teofana, împărăteasa este păstrată în Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova, Rusia
-Particele din moastele Sfintei Teofana imparateasa se afla si in Manastirea Sf.Pavel Muntele Athos"
Comentarii
Trimiteți un comentariu