13 decembrie ' 24

  

Ev. Luca 13, 31-35

"În vremea aceea s-au apropiat de Iisus unii dintre farisei, zicându-I: Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Şi El le-a zis: Mergând, spuneţi vulpii acesteia: Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi. Însă şi astăzi şi mâine şi în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară proroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit.
Iată, vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă: Nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!».

Ca si noi in Legea lui Hristos laudandu-ne, apoi prin calcarea ei lepădan- du-o pe dansa, ne parem a fi cei dintai", ca unii care ne-am invatat cuvantul inca din scutece si pe Hristos L-am purtat. Dar vom fi cei de pe urmă", poate mai mult fiind cinstiți păgânii, care au crezut la sfârşitul vieții și după placerea lui Dumnezeu puțina vreme a vieții lor au petrecut-o.


(13, 31-33)
In ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I lesi si du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. (32) Si El le-a zis: Mergänd, spuneți vulpii acesteia: lată, alung demoni și fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârși. (33) Însă și astăzi şi mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară Prooroc afară de lerusalim.
*13,32 Cântarea Cântărilor 2, 15)

De zavistie topindu-se blestemații farisei, se ispitesc să-L sperie pe Domnul, şi cu Irod II infricosează pe EL Cáci nu voiau ei să-l vadă pe Domnul făcând minuni, ca nu prin multimea minunilor să tragă [spre El] noroadele, și cu puterea cuvântului invatandu-le, să le întoarcă câtre Sine.Deci, il aduc inainte pe Irod, si se prefac că au purtare de grijă de Mântuitorul. lar El, stiind inimile acestora, blând și acoperit [tăinuit] după cum este obiceiul Său - le raspunde lor si zice: Spuneți vulpii acesteia". Si se pare ca ar numi.vulpe" pe Irod, dar dacă cineva cu de-amanuntul va lua aminte, va pricepe că cu prisosință îi însemnează aici pe farisei. Pentru că Domnul nu a zis vulpii aceleia", ci vulpii acesteia" oarecare cuvant de mijloc uneltindu-Si cu înţelepciune. Căci prin a numi numai o singura vulpe", le-a dat lor să-l înțeleagă pe Irod, iar prin a zice cu arătare acesteia", pe însăşi viclenii aceia i-a insemnat [arătat), căci cu adevarat vicleşugul şi naravul cel rau al vulpii il aveau fariseii. Și vezi. cum impotriva răutății lor le răspunde lor. Caci de vreme ce aceia pentru vindecari zavistuindu-L, aduc înaintea Lui frica cea de Irod, El, ceea ce stia că îi mähneşte pe dânşii, aceasta graieste „Iată, alung demoni și fac vindecări". Căci precum s-a zis mai sus, pentru aceasta Il goneau [alungau] pe Dânsul, ca nu pe arătarea minunilor celor preaslăvite uneltind, så vaneze pe mulți, ca să creadă întru El. lar aceste cuvinte: astăzi şi mâine", mai multe zile însemnează. Precum și noi obişnuim in gràirea cea de obste [de toate zilele] să zicem: astăzi şi maine se face aceasta", cu adevărat, nu întru atât de puțină vreme hotărnicind [ingrådind] lucrul acela, ci săvârşirea cea grabnica insemnându-o, aşa şi Hristos, zicand: „fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârși", cu adevărat, nu aceasta a insemnat-o, anume că a treia zi de nevoie Se va săvârși, ci arată că moartea Lui va fi curând. [Şi zice Domnul:] „Însă Mi se cuvine Mie astăzi şi mâine», adică oarecare vreme a aştepta aici şi a face minuni, şi în cealaltă zi» a merge la lerusalim, căci acolo mi-am hotărât mie Patima". Caci de vreme ce aceia ii ziceau Lui: „Ieşi şi du-Te de aici,
că Irod vrea să te ucidă", iar acestea toate le ziceau in Galileea, pentru că Irod
I pe aceea o stăpânea, [Domnul] le arată lor că deși multe se sfătuieşte Irod, nu va fi cu putinţă să-L omoare pe El, căci nu în Galileea, ci în Ierusalim li este hotărât Lui a pătimi. lar ca mai arătat să-ți descopăr ţie şi graiul Evangheliei, să nu socotești cum ca ar zice: „Mi se cade astăzi şi mâine a merge", ci citind până la ,,astăzi şi mâine", pune virgulă şi apoi zi: şi în cealaltă zi a merge". Precum şi noi, de multe ori numărând, obişnuim a zice: „Eu duminică, luni şi marţi purced", nu ca şi cum şi duminică şi luni voiesc să purced", ci numai se numără cele două zile ca să fie arătată a treia. Deci, aşa face si Domnul aici, ca şi cum ar număra, zicând: „Mi se cade mie astăzi şi maine, apoi poimâine a merge la lerusalim, că acolo Imi este hotărât Mie sfârşitul". Şi precum am zis mai sus, Domnul nu zice acestea ca și cum in trei zile se va încheia viața Sa, ci insemnează zile mai multe, dar nu o
vreme oarecare foarte lungă şi, ca şi cum unele ca acesta ar zice către cei ce il zavistuiau pe Dansul: „Ce cugetaţți moartea Mea? lată peste puțin aceasta se va săvârşi". lar când auzi, că nu este cu putință să piară Prooroc afară de Ierusalim", nu socoti că dintru a se scrie unele ca acestea vreo nevoie cu sila se aduce asupra iudeilor, ca să facă unele ca acestea, ci dintru urmarea voinţei lor celei vărsătoare de sânge se zice aceasta. Precum dacă cineva, văzând pe un tâlhar foarte värsätor de sånge stând la drum, ar fi zis: „Nu este cu putință ca drumul acesta, intru care tâlharul îi pândeşte pe drumeţi, să fie curat de sânge", cu adevărat, cele ce urmează faptelor tâlharului, le grăiește. Deci, aşa şi în Ierusalim, fiindcă şedeau acolo tâlhari fariseii şi cărturarii, nu era cu putinţă în alt loc - fără numai în locaşul tâlharilor - så piară Stăpânul Proorocilor. Că obișnuiți fiind întru sângiuirile slugilor, și
pe Stăpân Îl vor omori.


(13, 34-35) Ierusalime, Ierusalime, care omori pe Prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. (35) lată vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă: Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: Binecuvântat este Cel Ce vine întru numele Domnului!

(23.34) Matei 23, 37 23,35) Levitic 26, 31-32/Psalm 68, 29, 117, 26/Isaia 1,7/Daniil 9, 27/ Miheia 3. 12/Matei 21, 9, 23, 38/Marcu 11, 10/Luca 19, 38/loan 12, 13

Cu indoita pomenire a numelui arată dragostea ce o are către dânşii, caci ca unul oarecare ce îndrăgește și este defăimat de cea îndrăgită, așa o cheama pe adunarea cea curvară. Arată încă şi iubirea Sa de oameni, căci de multe ori a voit să-i adune pe dânşii. Insemnează şi nebunia acelora, zicând:,,n-ați voit"...De acum và las pe voi, căci atât de mult am urât vicleşugul vostru, încât nici biserica nu o zic că este casă a Mea, ci «casă a voastră». Căci până când petrecea întru voi fapta bună, era şi biserica Mea lar după ce ați spurcat-o pe dânsa şi adunătură și peşteră de tâlhari o aţi făcut cu neguțătoriile cele multe, şi cu voinţa şi socoteala cea iubitoare de argint unul pe altul omorându-vă" că aceasta este neguțătoria, adică tâlhărie, fiindcă pune piedică fratelui, amăgindu-l pe dânsul şi i le răpeşte pe cele ale lui, lucru pe care și tâlharii il fac, căci după ce îi leagă pe drumeţi apoi ii jefuiesc de toate ale lor -,,aşadar, după ce ați făcut biserica peştera de tâlhari din pricina neguțătoriilor pe care le faceți în <<casa» aceasta de rugăciune, nu mai este «casă a Mea, ci «a voastră. Şi nu numai pe biserică [templu] o vei înțelege,,casă", ci și pe tot neamul iudeilor, că obişnuiește Scriptura și pe neam a-l numi .,casă", precum aceasta: „Casa lui Levi, binecuvântați pe Domnul" (Psalm 134, 20). Deci şi aici se poate înțelege:,,casa voastră", în loc de neamul vostru se lasă de către Mine", precum şi prin Proorocul în alt loc zice: „Părăsit-am casa Mea şi moştenirea Mea am lăsat-o" (leremia 12,7). Căci,,casă", acolo pe israeliteni ii numeşte. Şi arată că şi mai inainte de aceasta, El era Cel Care ii ținea pe dânşii şi îi izbăvea de vrăjmaşi lar ceea ce zice:,,Nu Mă veți mai vedea de acum, până ce va veni vremea când veți zice: Binecuvântat este Cel Ce vine întru numele Domnului", pe cea de a Doua Venire o însemnează, că atunci şi fără de voie Îl vor mărturisi pe Dansul Mântuitor şi Domn, când nu le va fi lor de nici un folos. Dar cum? Nu L-au văzut pe Dansul după ce a grăit acestea? Cu adevărat L-au văzut. Aşadar, când zice: „Nu Mă veți mai vedea de acum", nu ceasul cel de atuncea il insemnează, ci vremea cea de după Cruce, ca şi cum ar fi zis: „După ce Ma
veți răstigni, nu Mã veţi mai vedea, până când iarăşi voi veni".

Talcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca

 Sfântul Teofilact al Bulgariei