"Acest Sfânt și Mare Prooroc Ieremia era evreu și a trăit în vremea vechiului testament, sub patru regi din țara lui Iuda: Iozie, Ioachim, Iehonia și Sedechia (612-586 i.Hr.). El era din Anatot, orășel din Iuda tribul lui Veniamin, și a fost de neam preoțesc, iar tatăl lui se numea Hilkia preotul. Și era un tânăr ca de 20 de ani, când Dumnezeu l-a chemat la slujirea proorocească, că era ales pentru aceasta încă din pântecele maicii sale.
Din cartea rămasă de la el, care se află în Biblie, se vede că Ieremia a trăit în vremea celor mai mari tulburări din istoria evreilor, vremea când se pregătea dărâmarea Templului și a Ierusalimului și ducerea poporului evreu în robia Babilonului. Aceste fapte s-au petrecut o data cu năvălirea vestitului Nabucodonosor, marele împărat chaldeu al Babilonului (604-597). Și robia avea să dureze vreme de 70 de ani.
Două mari împărății voiau atunci să pună stăpânire asupra poporului ales: Babilonul lui Nabucodonosor și Egiptul faraonului Necao. Iar cuvântul lui Dumnezeu, pe care Ieremia trebuia să-l vestească, era: întâi, să aibă toți supunere cinstită față de Nabucodonosor, care este "slujitorul lui Dumnezeu" pentru curățirea fărădelegilor poporului ales și pentru mântuirea lui, iar, al doilea, toți să fugă de orice legătură cu Egiptul. Dar, pentru acest cuvânt, Ieremia a fost socotit trădător, vândut Babilonului. Și, de aici, a pornit tot chinul profetului și toată lupta sa cu neîncrederea poporului în cuvântul lui.
A fost condamnat la moarte: "Cu moarte să moară, cela ce spune unele ca acestea." Când regele a citit cuvintele lui Ieremia, scrise de Baruh, ucenicul acestuia, cartea a fost ruptă în bucăți și aruncată în foc. Adeseori Profetul a fost închis în temniță, cu picioarele în butuci, sau aruncat în fântâna cu noroi, până la gât. A avut însă și apărători, care de mai multe ori l-au scăpat de la moarte.
Când bogații și căpeteniile iudeilor au fost duși în robia Babilonului, Ieremia a rămas aproape de poporul sărac, pe pământul pustiit al tării, îndepărtând toate cinstirile, cu care îl îmbia regele cuceritor. Iar, după uciderea lui Godolias, omul Babilonului, în Ierusalimului dărâmat, când poporul a fugit în Egipt, de frica răzbunărilor, Proorocul s-a dus și el acolo, nevrând să se despartă de poporul său.
Ieremia a luat parte la înnoirea vieții religioase a poporului său, începută sub regele Iozia, în anul 621, după descoperirea Deuteronomului în templu și după citirea lui în auzul tuturor. Pe lângă alte scrieri, alcătuite prin ucenicul său Baruh, Proorocul a descris, ca un martor, care a văzut cu ochii lui, cu multă jale, dărâmarea Templului și a Ierusalimului și robia babilonică, dar și timpurile de lumină ale venirii lui Mesia, a Cărui împărăție o vedea ca pe un nou, așezământ, scris nu pe table de piatră, ci pe tablele vii ale inimii, iar pe Mesia, ca pe un sol trimis al lui Dumnezeu, să facă dreptate pe pământ.
Când și unde și-a sfârșit zilele, nu se știe. Tradiția ne spune că ar fi fost ucis cu pietre de evreii fugiți în Egipt. A propovăduit cuvântul lui Dumnezeu, cam cincizeci de ani, și a mai fost numit "Proorocul dreptății lui Dumnezeu."
Comentarii
Trimiteți un comentariu