Adeseori oamenii îşi spurcă gurile, după cum din nebăgare de seamă uneori se spurcă vasele de care se servesc la masă. Deci, precum vasele spurcate trebuie să fie curățite cât se poate mai bine şi să fie sfintite; tot aşa trebuie să-şi curățească şi sfințească şi creştinii sau creştinele, gurile lor, pe care şi le-au spurcat, îmbălându-le cu vorbe putrede, cântece curveşti, măscăriciuni, drăcuieli, înjurături, grăiri de rău şi alte blestemății.
Dacă, de pildă: într-un castron din care mănâncă cei din casă, află cândva gospodina nişte excremente de pisică, de copil, un șoarece mort sau alte murdării ori infecții, mai toarnă ea oare mâncare sau lapte peste acele murdării, dumică pâine și mănâncă din el? Au nu îndată ce-l vede aşa murdar, se scârbeşte, aruncă murdăria din el, îl spală cu leşie, îl opăreşte mult, îl clăteşte în multe ape, îl sfinţeşte şi apoi mănâncă din el? Şi de aici înainte îşi păzeşte vasele cât poate mai bine ca să nu se mai spurce în nici un fel. Aşa trebuie să facă şi creştinii sau creştinele cu vasele sau gurile lor. Îndată ce au aflat că şi-au spurcat ochii şi urechile lor cu priviri şi ascultări păcătoase, gurile cu vorbe putrede, cu cântări curveşti, cu măscăriciuni, sudalme, drăcu- ieli, înjurături, grăiri de rău, ş. a., imediat să le spele şi sfinţească prin citirea sau ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Pe acolo pe unde a intrat păcatul, adică: pe ochi, pe urechi, pe gură... pe acolo să intre cu îmbelşugare şi Apa Vie a Cuvântului lui Dumnezeu, care-i Duh şi Viață, şi să spele desă- vârşit rugina păcatului de pe suflet. Apoi, de aici înainte, ochii, urechile şi mai ales gura, să fie păzite şi păstrate cât se poate mai curate. Nici un cuvânt putred, nici o măscăriciune, nici o înjurătură de cele Sfinte, oricât de simplă ar fi ea, să nu iasă din gura creştinului. Să nu-şi mai îmbăleze gura cu acele spurcăciuni, sau cu spurcatele înjurături scârnave, nici măcar de mamă, nici înjurături simple, adică fără mamă... pentru a se învrednici să ia cele Sfinte: Sf. Anaforă, Sf. Părticele, Sf. Artos, Sf. Litie, Sf. Agheasmă, Dumnezeieştile Taine. Cele Sfinte numai drept-credincioşilor creştini curați sau Sfinți li se dă.
Aceasta o adeveresc sfințiții Liturghisitori, zicând la ridicarea Sfântului Agnet: „Să luăm aminte, Sfintele Sfinților". Deci, creştinii şi creşti- nele cu gurile îmbălate de spurcăciunile înjurăturilor sau măscăriciunilor, cum pot ei îndrăzni să ia cele Sfinte, mai înainte de a şi le curați și sfinți? Creştine, curăţeşte-ţi şi sfințește-ți ochii, urechile şi mai ales gura îmbălată cu spurcăciuni, aşa cum curăţeşti şi sfinţeşti şi vasele spurcate, mai înainte de a mânca din ele şi aşa făcând vei putea lua cele Sfinte cu folos. Ia seama bine că pentru tot cuvântul deşert pe care-l vor grăi oamenii, vor să dea seama pentru el în ziua judecății... din cuvintele tale te vei îndrepta (mântui) şi din cuvintele tale te vei osând.
Comentarii
Trimiteți un comentariu