Cu mare iuțeală mergând noi de pe pământ spre înălțimea cerurilor, la început ne-au intâmpinat duhurile rele ale văzduhului de la prima vamă, la care se întreabă păcatele sufletului prin: cuvânt, vorbe deşarte, glume, convorbiri zadarnice şi porcoase, vorbe obscene, batjocoriri, luarea în râs a lucrurilor Sfinte şi a oamenilor, cântece curveşti, anumite cântece rele, râs, înfricoşările şi şovăirile în păstrarea şi apărarea dreptei credințe, a facerii voii lui Dumnezeu, săvârşirea faptelor bune şi viețuirii curat creştineşti. Acolo era o mare adu- nare de arapi, mari și negri ca tăciunele, în fruntea cărora era unul foarte înrăutățit, care stătea în fața mea. Fiind opriți noi acolo, aceia au adus înaintea mea o mulțime de catastife. O, fiule Grigorie, martor îmi este Dumnezeu, că acolo am văzut scrise toate cuvintele deşarte, vorbite în tinereţile mele, vorbele fără socoteală şi fără de ruşine, toate cuvintele nebuneşti şi necurate, toate cântecele lumeşti, chiotele, strigătele, râsurile şi hohotele de râs, prin care am smintit multe suflete, făcând pe unii să râdă nebuneşte, prin acele glume păcătoase, prosteşti şi vorbe deşarte, cum e obiceiul multora. Vameşii aceia fioroşi îmi arătau una câte una toate relele sau păcatele acelea. Aşijderea îmi puneau înaintea ochilor toate înfricoşările şi şovăirile mele în dreapta cre- dinţă şi în vieţuirea curat creştinească...
Arătându-mi-le toate, unele după altele, mă mustrau că de ce le-am făcut. Ei îmi arătau vremea, locu- rile, persoanele, când, unde şi cu cine m-am dedat la acele vorbe deşarte, râsuri, etc... prin care am mâniat pe Dumnezeu. Neştiind eu că şi acelea sunt păcate, nici nu le-am mărturisit Părintelui meu Duhovnic şi nici nu m-am căit de ele, nici n-am făcut roade vrednice de pocăință pentru ele. Atunci mi-am reamintit de cuvintele Mântuitorului, Care ne zice în Sf. Evanghelie: ... Pentru tot cuvântul deşert, pe care-l vor grăi oamenii, vor să dea seamă de dânsul în ziua judecăţii. Că din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi". Aşijderea mi-am reamintit şi de sfaturile apostoleşti: „Tot cuvântul putred să nu iasă din gura voastră, ci numai care este bun, spre zidirea folosului, pentru ca să dea Dar celor ce aud... Aşadar, nici măscăriciunile, nici vorbele nebuneşti, nici glumele, nu se cuvin a fi între creştini; ci numai mulțumita, laudele sfinte, psalmodierile şi Cuvântul lui Dumnezeu cât mai bogat... De vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu după Sfintele Scripturi, de slujeşte cineva, să slujească după pute- rea ce i-a dat-o Dumnezeu, ca în toate să Se prea- mărească Dumnezeu prin Iisus Hristos, Căruia I se cuvine stăpânirea şi slava în vecii vecilor. Amin... e Cuvântul vostru să fie totdeauna cu Har, dres cu - sare..., iar celor fricoşi... şovăielnici, partea lor e -în iezerul cel ce arde cu foc şi cu piatră pucioasă, care este moartea cea de a doua"
Văzându-mă mustață aşa de groaznic, pe de o parte de acei vameși infernali şi pe de altă parte de conştiinţa mea pentru nepăzirea cuvântului lui Dumnezeu, am rămas uimită, tăcând ca o mută, a neavând ce mai răspunde acelor duhuri viclene, at pentru că cele spuse de dânşii erau adevărate. Stând aşa înfricoșată, mă miram în sine-mi cum de n-au uitat ei acele păcate, nesocotite de mine, după ce trecuseră atâția ani, pe care eu de multă vreme le uitasem şi nici nu-mi mai aduceam măcar aminte de ele. Ei însă mi le puneau înainte pe toate ca şi cum astăzi le-aş fi făcut și grăit, întrebându-mă cu de-amănuntul de toate pe rând, aşa cum le înfăptuisem. Şi-mi aduceam aminte și eu de toate că au fost făcute.
Tremurând de frică, tăceam şi mă ruşinam şi aşteptam îngrozită să văd ce vor face și ce va fi cu mine. Atunci Sfinții Îngeri, care mă însoțeau, au pus împotriva acelor păcate o parte din faptele mele cele bune, pe care le făcusem mai pe urmă, dar neajungând acelea, au împlinit din darurile Cuviosului Părintelui meu Vasile, şi aşa răscumpărându-mă, am plecat de acolo mai departe în sus.
Sufletul cu îngerii, suind pe calea către cer, sunt opriți la prima vamă, la care se întreabă: păcatele cuvintelor omeneşti cele deşarte, nebune și fără de rânduială, convorbirile răutăcioase, râsurile făcute asupra aproapelui... Aici se vede sufletul clătinându-se şi căzând în genunchi la observarea năvălirii mulțimii dracilor acelei vămi, ca să-l cerce, apuce şi prăbușească în iad. Marea mulțime de arapi, mai negri decât tăciunele, în frunte cu un boier drăcesc, le ies înainte. Aceia aduc cu ei o mulțime de catastife, în care sunt scrise toate păcatele acelea înşirate mai sus. Sufletul priveşte uluit şi cu mare groază la draci, când aceia îi arată scris în condicile lor toate păcatele acelea făcute cu gura și vremea și locul și persoanele înain- tea cărora sau cu care a vorbit. Dracii stau gata să răpească din mijlocul îngerilor pe sufletul îngrozit, dar îngerii îi resping şi plătesc vameșilor acelei vămi din darurile - faptele bune - ale sufletului, completând cu rugăciunile, milosteniile, pomenile şi Sfintele Slujbe date de urmaşi sau moştenitori pentru ușurarea și ajutorarea semenului lor, după care apoi pleacă în sus spre cer. Acolo se cearcă cu de-amănuntul fiecare suflet păcătos aflat nepregătit în clipa morții.
Cercetarea fiecărui suflet creștinesc în cele 24 înfricoșate vămi ale văzduhului
Calea sufletelor în Veșnicie. Protos. Nicolae Măndita
Comentarii
Trimiteți un comentariu