"Transformatorul" dragostei

   

"Cei ce s-au născut de sus trăiesc neîncetat suișuri în inima lor şi o fericită uimire în prezenţa bunătăţii şi a iubirii dumnezeieşti. Înlăuntrul lor este „instalat" un fel de „transformator" care preschimbă tot ceea ce aud sau văd în dragoste şi recunoștință faţă de Dumnezeu. Toate, chiar şi aspectele negative ale vieții, devin pentru ei un prilej de a aduce mulțumită, de a se adânci tot mai mult în smerenie şi de a se înălţa mai deplin către Dumnezeu.

      Avva Dorotei vorbeşte şi el despre acest „,transformator pozitiv" atunci când povesteşte despre un monah care, văzând chilia neîngrijită a unui frate, s-a gândit în sinea lui: „,Iată, acest frate într-atât și-a alipit cugetul de Dumnezeu, încât le-a lăsat pe toate în părăsire. Mintea şi inima lui sunt în Dumnezeu. Fericit este acest frate, că nu se îngrijește de nimic din cele pământeşti. Căci nici chilia lui nu are vreme să și-o pună în rânduială." Puţin mai târziu, a trecut prin fața unei alte chilii care era foarte îngrijită şi strălucea de curățenie. Altcineva în locul lui s-ar fi gândit: „Ce om vanitos este acest frate; să fie călugăr, şi să aibă o chilie atât de îngrijită şi de curată." Dar el, având acel,transformator pozitiv" în inima lui, şi-a zis în sine: „Iată, frumuseţea şi ordinea din sufletul acestui frate se oglindesc în chilia lui. Aşa cum sufletul lui este curat, tot aşa este curată şi chilia lui".

      Acelaşi Sfânt istoriseşte o altă întâmplare, care arată că în inima omului poate exista și un „transformator negativ". Trei oameni au văzut pe cineva ieşind din casa lui în miez de noapte. Cel dintâi a gândit: „Merge sǎ fure", cel de-al doilea: „Merge să desfrâneze cu cineva", iar cel de-al treilea a zis în sinea lui cu admiraţie: „Cu siguranţă, fratele acesta merge să afle alţi creştini şi să privegheze împreună cu ei. Fericit om! Va petrece noaptea în rugăciune". Niciunul dintre ei nu cunoştea adevărul. Fiecare presupunere ar fi putut să fie adevărată. Totuşi, numai unul dintre ei avea un „transformator pozitiv" în inima sa: el a văzut propria sa dorire după Dumnezeu în semenii lui. Ceilalți doi aveau ochii încețoşați, de aceea vedeau totul tulbure. Ei au judecat potrivit propriei lor stări duhovniceşti şi au atribuit aproapelui lor patimile de care erau stăpâniți ei înşişi.

       Acestea sunt exemple simple, dar ele vădesc un mare adevăr: omul care a văzut Împărăţia şi Lumina lui Dumnezeu poartă în inima sa un „transformator" ce preface experiențele negative în experiențe pozitive. Atunci, chiar şi provocările venite din mediul înconjurător devin pentru el un prilej de,,a pune suişuri în inima sa".

   (Arhimandritul Zaharia)

   (Rugăciunea - o nesfârșită înfăptuire)