"Temniţa a fost o chemare. După o perioadă de îndoieli şi întrebări, a urmat o perioadă de pace. Ea începea când reuşeam să pătrundem în interiorul nostru. Aceasta e cea mai importantă experiență pe care o poți avea în timpul vieții: a te cunoaşte pe tine însuți. Apoi urmează o perioadă de consolidare pe calea suferinței, grație căreia reuşeşti să te cunoşti pe tine însuți. A fost total şi simplu că noi ne redescopeream la acele ore pe patul suferinței: era o chemare. Temniţele comuniste erau fabrici de martiri în cel mai literar sens al cuvântului. Noi eram martori ai degradării propriului trup. De la un anumit stadiu nu mai eram în stare să simțim nimic - era ca o pace adâncă. Personal, nu am mai simțit durerea. Eram în elementul meu, mai fericit decât atunci când eram afară liber, în lume. Aceasta şi pentru că viața noastră spirituală devenea din ce în ce mai puternică, cu mult mai puternică decât era înainte de detenție. Acelea erau zile de sacrificiu şi jertfă, extraordinare şi unice."
(Arhim. Justin Pârvu)

Comentarii
Trimiteți un comentariu