Talcuirea Sfintei Evanghelii 3 februarie

 

                               

"Și au trimis la El pe unii din farisei şi din irodieni, ca să-L prindă în cuvânt. Iar ei, venind, I-au zis: Învăţătorule, ştim că spui adevărul și nu-ți pasă de nimeni", fiindcă nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm? El însă, cunoscând fǎțărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mǎ ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l vǎd. Și I-au adus. Și i-a întrebat lisus: Al cui e chipul acesta și inscripția de pe el? lar ei I-au zis: Ale Cezarului. Iar Iisus a zis: Dați Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Și se mirau de El."

"(12, 13-16) Psalm 40, 7-8/Ieremia 9,3/ Avacum 1, 15/Matei 22, 15-21 / Luca 20, 20-24 (12, 17) leşire 22, 28/1 Regi 15, 30/Matei 22, 21/Luca 20, 25/Romani 13,7."

"Am mai spus şi în alt loc despre,,irodieni, că erau cres de curând ivit, al celor care spuneau că Irod este Mesia [Hristos], fiindcă în vremea lui au lipsit diadohiile împăraților din luda. Iar alții spun că „,irodienii" erau ostaşii lui Irod, pe care i-au luat fariseii cu ei, ca să fie martori a ceea ce va zice Hristos şi apoi să-L prindă şi să-L ducă. Însă vezi nǎravul lor cel rău, cum cu momire se ispitesc să-L înşele pe Domnul, zicând:,,Ştim că nu cauţi la fața omului, deci nici de Cezarul nu te vei sfii". Iar aceasta toată era meşteşugire care avea în amândouă părţile prăpăstii, aşa încât de va zice că se cuvine să dea dajdie Cezarului, să-L clevetească pe El către norod, ca pe Cel Care îi supune pe ei robiei, iar de va zice să nu dea dajdie, să-L pârască pe El, ca pe Cel Care întărâtă norodul împotriva Cezarului. Dar Cela Care este Izvorul Înţelepciunii, scapă de vicleşugurile lor, zicând:,,Aduceți-Mi un dinar [ca să-l văd]". Şi văzând că are chipul Cezarului, a zis:,,Dați înapoi pe acesta ce are chipul, celui al căruia este chipul - adică Cezarului şi pe cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu; adică a da dajdie Cezarului nu vă împiedică pe voi cu nimic către cinstirea de Dumnezeu, că puteţi şi Cezarului a-i da dajdie şi lui Dumnezeu a-I da pe cele ce sunt ale Lui". Iar,,Cezar" al fiecăruia dintre noi este şi nevoia cea spre trebuinţă a trupului. Deci Domnul porunceşte să-i dăm şi trupului cele ce sunt ale lui, haine şi acoperământ [deasupra capului]. lar pe cele care sunt,,ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu": priveghere [trezvie] după putinţă, rugăciune şi celelalte. Dar şi diavolului, care este,,Cezar", aruncă-i pe cele de la dânsul date ţie??: mânia, pofta rea; iar pe cele ce sunt,,ale lui Dumnezeu", adă-le,,lui Dumnezeu".

Ev.Marcu 12; 13-17

Sfântul Teofilact al Bulgariei.