"Și când s-au împlinit zilele curățirii lor, după Legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului,precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel."
"(2.21) Facere 17, 10-12/Levitic 12,3/Matei 1, 21, 25/Luca 1, 31 (2,22) Levitic 12, 2-6 (2,23) leşire 13, 2-12; 22, 29; 34, 19/Numeri 3, 13; 8, 16; 18, 15/Deuteronom 15, 19 (2.24) Levitic 5, 7; 12, 6-8; 14, 22."
"După ce prin Lege s-au dat porunci, cei care le călcau pe acestea erau sub blestem". Deci Domnul Se taie împrejur, ca şi întru aceasta împlinind Legea şi nimic lăsând la o parte din cele ce aceasta le poruncea -, să ne izbăvească pe noi de blestem. Şi dintru acestea sunt ruşinați cei ce zic că după nălucire [închipuire] S-a întrupat Domnul. Căci cum S-a tăiat împrejur, dacă S-a întrupat după nălucire? Încă este fără de folos a cerca unde este părticica ceea ce s-a tăiat, căci cele ce Scriptura le-a acoperit cu tăcerea, nu se cuvine a le cerca-și asta, mai vårtos acolo unde nu este nici un folos. Însă este cu putință a zice că atunci când s-a taiat acea părticică, atingându-se de pământ l-a sfințit pe acesta, precum și sângele şi apa care au curs din coasta Mântuitorului. Și în felurile in care ştie, Domnul a păzit părticica aceasta nevătămată, iar la Înviere iarăşi luând-o pe ea, S-a sculat din morţi, şi întru aceasta fiind nelipsit, de vreme ce şi noi, la Înviere, trupul nostru de săvârşit [desăvârşit] il vom lua.Şi însemnează Evanghelistul că nu îndată ce a zis Îngerul: „Iată vei lua în pântece și vei naşte Fiu" (Luca 1, 31), S-a zamislit Domnul, ci după aceea, când a voit că vezi ce zice aici de Domnul că a fost numit de Inger, mai înainte de a Se zămisli în pântece". Încă şi de la însuşi graiul Îngerului se arată aceasta, că nu a zis iată ai luat", ci iată vei lua în pântece", întrucât dintru aceasta este cu putință a socoti că întru acel ceas cu adevărat S-a zămislit Domnul. Dar nu întru acelaşi minut întru care Îngerul a grăit, ci poate când a săvârşit cuvintele. Însă acestea nu le grăim dogmatisind. Şi s-au împlinit zilele curățirii lor, după legea lui Moise" - bine a zis că după Legea lui Moise", căci după adevăr Fecioara nu avea nevoie
să aştepte zilele curățirii", care erau patruzeci de zile, pentru partea bărbătească ce s-a născut. Căci este scris în Lege că femeia care va primi întru sine sămânță, şi va naşte parte bărbătească..." (Levitic 12, 2), iar Fecioara nu a primit sămânță, ci de la Duhul Sfânt a născut, întrucât nu avea nevoie de plinirea acestei rânduieli, însă voind a împlini Legea, s-a suit la templu. Însă de ce pentru partea bărbătească [femeia era necurata] şapte zile, iar pentru partea femeiască îndoite [zile]? Zice Legea că dacă femeia va primi întru sine sămânțţă şi va naşte parte bărbătească, va fi
necurată șapte zile, iar dacă va naşte parte femeiască, este îndoit numărul
zilelor necurăţiei ei (Levitic 12,2-5). Şi aceasta pentru că aceea care a născut
parte bărbătească un al doilea Adam în lume a adus, iar cea [care a născut]
de parte femeiască o a doua Evă a născut, vasul cel putred, vasul cel slab,
urciorul cel zdrobit, toiagul înşelăciunii, povățuitoarea neascultării. lar ceea ce Legea zice: că toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt al lui Dumnezeu se va chema", cu adevărat numai la Hristos S-a plinit, căci El a deschis pântecele Fecioarei. Pentru că la celelalte maici, bărbatul deschide pântecele.
lar Legea a poruncit să aducă jertfă o pereche de turturele", aratand cum că facerea copilului este din curată însoțire - că zic unii cum că turtureaua este jivină înfrânată, încât și după ce-şi va pierde soața, nu se impreună a doua oară cu alta. lar, dacă nu ar fi avut turturele, atuncea .,doi pui de porumbel", ca spre multă naştere să fie viața acelui copil că
porumbelul este jivină mult prǎsitoare.
Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; și omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israil, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Și lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea, până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Și din îndemnul Duhului a venit la templu, şi când părinții au adus înăuntru pe Pruncul lisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe
Dumnezeu şi a zis: Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea
neamurilor și slavă poporului tău Israil."
"(2,25) Luca 2, 38, 24, 21 (2.26) Psalm 88, 48/Evrei 11, 5 (2.29) Facere 46, 30/Înţelepciune 4,7/ Filipeni 1, 23 (2,30) Facere 49, 18/1 Regi 2,1/Psalm 97,3/Isaia 52, 10/Luca 3,6/ Tit 2, 11 (2.31) Isaia 11, 10 (2.32) Isaia 9, 1: 42, 6: 49, 6, 60, 1-3/Matei 4, 16/ loan 9, 5/Faptele Apostolilor 13, 47, 26, 18."
"Nu a fost preot Simeon, ci om iubitor de Dumnezeu şi aştepta venirea lui Hristos, ca să-l mângâie pe evrei şi să-l slobozească din robia cea de sub păcat, încă poate, şi de sub romani şi de sub Irod. Căci cel care a crezut în Hristos, slobod cu adevărat este, de împăraţi şi de oameni cinstindu-se. Vezi-i pe Apostoli: nu au fost robi ai romanilor? Dar acum ii cinstesc și li se închină lor împărații romanilor". lată, aşadar, că acestora, care erau israeliteni, mângâiere li S-a făcut Hristos. Deci, acest Simeon, fiind îndemnat de Duhul Sfânt, s-a suit la templu
atunci când pe Domnul L-a adus Maica Sa şi, primindu-l pe Dânsul, Îl mărturiseşte a fi Dumnezeu, pentru că aceasta a zice: „Acum, slobozeste pe robul Tău, Stăpâne", este a aceluia ce mărturiseşte cum că Acesta este Domn al vieţii şi al morţii. Și vezi cum sfinții legătură socotesc trupul, pentru aceasta şi grăieşte Simeon:,,acum slobozeşte", ca dintr-o legătură. lar,,după cuvântul Tău", a zis pentru făgăduința pe care a luat-o, că nu va muri până ce nu va vedea pe Hristos. lar în pace" a zis, în loc de odihnă, că până când trăieşte, omul se turbură, după cum şi David grăieşte (Psalm 38, 9), iar murind, este în pace. Încă şi în alt fel vei înțelege acest
cuvânt în pace", adică „întru dobândirea nădejdii". Căci zice Simeon:
,,Mai înainte de a vedea eu pe Domnul, nu aveam gândurile în pace, aşteptându-l pe Dânsul şi pururea având grija când va veni. Iar acum, văzându-l pe El şi împăcându-mă şi lepădând grija, (ca să zic asa) mă slobozesc".lar,mântuire" a numit Intruparea Celui Unuia-Născut, pe care o a gătit" Dumnezeu înainte de toți vecii. Și înaintea feței tuturor noroadelor", această mântuire,,o a gătit", căci spre a se mântui lumea și spre a se arăta Întruparea Lui, pentru aceasta S-a întrupat. Iar mântuirea aceasta este lumină spre descoperirea neamurilor", adică spre luminarea neamurilor celor întunecate şi „slava" israelitenilor. Căci,,slavă" li este Hristos acelui adevărat norod al lui Israil, pentru că dintr-înşii a răsărit Domnul; şi se laudă ei cu Acesta, cei care, după adevăr, sunt cunoscători de bine. Acestea le-a zis Simeon.Însă mie mi se pare că şi cele ale lui David se potrivesc acestui Simeon:
Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea" (Psalm 90, 16). Iar Iosif şi mama lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Și i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israil și ca un semn care va stârni împotriviri, şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi."
"(2,34) Isaia 8, 14; 52, 14/Matei 21, 44/Romani 9, 32-33/
2 Corinteni 2, 16/1 Petru 2, 7(2, 35) loan 19, 25."
"I-a blagoslovit Simeon pe amândoi, iară pe cel care se socotea a fi tată
lăsându-l, către cea cu adevărat maică zicea: „Iată, Acesta este pus spre căderea" celor ce nu cred, .,şi spre ridicarea" celor care cred. Sau, şi într-alt chip: sprecădere" este pus Domnul, adică spre căderea răutăţilor celor din sufletele noastre, şi spre ridicare" a bunătăţilor. Cade curvia, se ridică întreaga înţelepciune. Încă şi într-alt fel se poate a se înțelege: este pus Hristos,,spre cădere", în loc de,,ca să pătimească El şi ca să cadă în moarte" și mulți se vor,,ridica", după ce va cădea" El. Deci, pune virgulă după acest cuvânt: „spre căderea", apoi începe şi ridicarea multora .lar,,semn" este Crucea, care până acum,stârneşte împotriviri", adică nu este primită de cei necredincioşi. Încă se mai zice,semn" şi Întruparea Domnului şi străin [neobişnuit, minunat] semn, căci Dumnezeu S-a făcut om, iar Fecioara, Maică. Iar acest,,semn" - Întruparea lui Hristos ,,stârneşte împotriviri", pentru că unii trupul Domnului din Cer îl zic a fi, iar alții, după închipuire [nălucire], iar alţii altele bârfesc. Şi zice: Prin sufletul tău" - al Fecioarei va trece sabie". Poate pomeneşte aici necazul care i l-a pricinuit Fecioarei Patima Domnului,dar poate numeşte sabie" şi sminteala cu care s-a smintit, văzând pe Domnul răstignit, căci poate socotea:,,Cum e cu putinţă ca Acela Care S-a născut fără de sămânță, Acela Care a făcut minuni, Acela Care a înviat morţii, să fie răstignit şi să moară şi să fie scuipat?"
lar ceea ce zice,,ca să se descopere gândurile din multe inimi", arată că se vor descoperi şi se vor arăta cugetele multora care s-au smintit; şi după ce se vor vadi, vor afla grabnică vindecare, precum şi tu, o, Fecioară, te vei descoperi şi te vei arăta ce cugeți pentru Hristos, apoi te vei întări în credinţa cea către El". Aşijderea şi Petru,,,s-a descoperit" când s-a lepădat, dar s-a arătat puterea lui Dumnezeu, a Celuia Care l-a primit pe el prin pocăință. Încă şi în alt chip s-au descoperit gândurile dintru multe inimi", fiindcă şi vânzătorul s-a vădit (Matei 26, 48), şi cei care il iubeau pe El s-au arătat, precum era Iosif cel care a venit la Pilat şi precum erau şi femeile cele care stăteau lângă Cruce (Ioan 19, 25, 38). Şi era și Ana proorocita, fiica lui Fanuel, din seminția lui
Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni. Și venind și ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. lar Copilul creștea şi se întărea cu duhul, umplându-se de înţelepciune,şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui."
"(2,36) Psalm 91, 14 (2,37) Psalm 25, 8/1 Timotei 5, 5 (2.38) Luca 2, 25, 24, 21 (2, 40) 1 Regi 2, 21/Luca 1, 80; 2, 52."
"Zăboveşte Evanghelistul [Luca] întru povestirea cea pentru Ana, spunându-ne cine-i e tatăl şi care e neamul ei, ca să cunoaştem că adevărat grăieşte, aducând şi pe mulți în chip de martori, pe cei care-i cunoșteau şi tatăl şi neamul ei.
Deci Ana,,se mărturisea Domnului", adică mulțămea și vorbea tuturor" pentru Domnul, că El este Mântuitorul şi Mângâierea noastră, a celor ce aşteptăm izbăvirea. lar după ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor
Nazaret", căci era și Betleemul cetate a lor, însă ca o patrie, iară Nazaretul
era ca un lacas.Şi creştea lisus cu trupul, măcar că ar fi putut ca din pântecele Fecioarei în măsura vârstei celei bărbăteşti să vie, dar atunci s-ar fi părut că nălucire
este Întruparea. Pentru aceasta câte puţin creşte, iar El crescând, se arăta
inţelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu. Căci nu după sporire se făcea inţelept
să nu fie aceasta! Ci câte puţin arătând înţelepciunea cea firească, pe potriva vârstei celei trupeşti, se zice că,,sporea și se întărea cu duhul".
Căci dacă întru cât era de mic cu-statul ar fi arătat toată înţelepciunea, s-ar fi părut străină minune. Iar acum, după potriva vârstei, pe cât se putea Se arăta pe Sine, împlinea rânduiala. Însă nu primea înţelepciunea căci ce s-ar fi făcut mai de săvârşit [desăvârşit] decât Cel Care dintru început este de săvârşit [desăvârşit]? -, ci înţelepciunea cea pe care o avea, o arăta
puţin câte puţin."
Ev Luca 2; 22-40
Sfântul Teofilact al Bulgariei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu