Talcuirea Sfintei Evanghelii. 14 februarie

                                

 "Și fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preț, şi, spǎrgând vasul', a vărsat mirul pe capul lui lisus. Dar erau unii mâhniți între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei'."

:(14, 1) Matei 26, 2/ Luca 22, 1-2/loan 11, 47, 55; 13, 1 (14, 2) Matei 26,5
(14.3) Matei 26, 6-7/Luca 7, 37/Ioan 11, 2; 12, 1, 3 (14, 4-5) Matei 26, 8-9 / Ioan 12, 4-6."

"Miercuri s-a adunat soborul şi a făcut la ținut] sfatul şi pentru aceasta
postim şi noi miercuriles. Deci aceia voiau să treacă vremea „praznicului", dar n-au fost îngăduiţi [de Hristos], ci El Însuşi iconomisind [purtând grijă de] vremea
Patimii Sale, la Paşti a binevoit a Se răstigni, pentru că El Însuşi era Paştile cele adevărate (loan 11, 25). Drept aceea, [ni] se cuvine [nouă] a ne minuna de puterea Lui, căci atunci când aceia voiau să-L prindă pe Dânsul, n-au putut (Luca 4, 30; loan 8, 59), iar când ei nu voiau, din pricina praznicului, atunci de bunăvoie S-a dat pe Sine [lor]. ..Și fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie". Toți patru Evangheliştii fac pomenire de mir (Matei 26,7; Luca 7, 37; loan 11, 2) şi le pare unora că una singură este femeia cea cu mirul, dar nu este aşa, ci două sunt, şi anume: una cea de la loan-care îi era soră lui Lazăr -, iar alta, cea pomenită de ceilalți trei Evanghelişti. Însă, de
vei lua aminte, vei vedea că aceste femei sunt trei: la loan una, la Luca alta şi
la ceilalți doi alta. lar spusa din urmă se adevereşte prin aceea că, femeia de
la Luca era şi curvă şi a venit la Hristos pe la mijlocul propovăduirii, iar cea
de la Matei a venit aproape de vremea Patimii și nici nu se mărturiseşte [arată] că ar fi fost curvă. Şi primeşte Domnul voinţa [râvna] femeii care a adus aici un alabastru cu mir, pentru că atât de mult a cheltuit pentru nard. Iar „,nard de credinţă" se cuvine a se înțelege că, sau un fel de nard aşa era numit, sau este arătat aici nardul cel curat şi neamestecat şi cu adeverire şi de credinţă întocmit. Şi sau mâniat unii oarecare [vreunii], iar loan zice că Iuda s-a mâniat, dar se poate să fi prihănit pe femeie și ceilalți Apostoli, fiindcă îl auzeau pe Hristos pururea învăţând pentru milostenie. Dar Iuda nu cu aceeași socoteală s-a mâniat asupra femeii, ci din pricina iubirii de argint şi dintru urâciunea câștigării argintului. Pentru aceasta şi Ioan numai de el face pomenire (Ioan 12, 4-6), ca de unul ce cu vicleană socoteală a prihǎnit-o [defăimat-o] pe acea femeie. ,,Și se răsteau asupra ei", adică se mâniau, o ocărau, o mustrau pe ea.
14, 6-9: Dar Iisus a zis: Lăsați-o. De ce îi faceți supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi și, oricând voiți, puteți să le faceți bine, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei."

"(14, 6) Matei 26, 10/Ioan 12, 7 (14, 7) Deuteronom 15, 11 Matei 26, 11/loan 12, 8 (14, 8-9) Pilde 32, 31/ Matei 26, 12-13."

"Domnul îi mustră pe Apostoli, fiindcă fără de vreme poticnesc [împiedică] osârdia femeii, zicând:,,«<De ce îi faceți ei supărare»>, după ce
a adus darul, întorcând-o pe dânsa înapoi prin înfruntare?"Încă îl îmboldeşte [Hristos] şi pe [Iuda] vânzătorul, când zice:,,<<Spre.îngroparea» Mea a făcut acest lucru" şi ca pe un neînţelegător îl mustră, ca şi cum i-ar fi zis lui: „Tu la moarte dându-mă pe Mine, nu eşti mustrat de cugetul tău, iar această femeie spre îngroparea Mea aducând mirul, ca de Dumnezeu fiind îndemnată, este cu cuviinţă să fie mustrată de tine?" Şi prooroceste [face] aici Domnul două proorocii: cum că Evanghelia se va
propovǎdui în toată lumea, și cum că lucrul [fapta cea bună a] femeii se va
vesti dimpreună [cu Evanghelia Sa].
Drept aceea, să se ruşineze de aici cei ce pe săraci mai mult decât pe Hristos ii cinstesc, că am auzit şi eu pe oarecare argintari zicând:,,Dacă va sfințit stricând eu, voi da săracilor şi voi trăi și eu, nu este osândă". Să audă [dar aceia], cum Hristos alege mai mult a Sa cinste decât pe săraci! Căci cu adevărat Trupul lui Hristos este cel ce este pe discul cel de aur, şi cu adevărat Sângele Lui cel ce este în potir. Deci, acela care ia discul de mult preț și sileşte să se pună Trupul lui Hristos într-unul mai prost, aducându-i ca pricină pe săraci, să cunoască de aici al cărei părţi este [al cui părtaş se face]!."

Ev.Marcu 14; 3-9
Sfântul Teofilact al Bulgariei.