"Și atunci El va trimite pe Îngeri şi va aduna pe aleșii Sǎi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape . Tot aşa şi voi, când veți vedea împlinindu-se aceste lucruri, să știți că El este aproape, lângă uși. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece."
(13.27-30) Matei 24, 31-34/Luca 21, 29-32 (13.31) Psalm 101, 27; 118, 89/Isaia 40, 8/Matei 24, 35/Luca 21, 35."
"Vezi că şi Fiul,,trimite pe Îngeri", precum Tatăl? Unde, dar, sunt cei ce zic că nu este deopotrivă cu Dumnezeu şi Tatăl? Deci vor veni Îngerii ,,să adune pe cei aleşi", ca fiind ei răpiți în nori", să întâmpine pe Domnul (1 Tesaloniceni 4, 17). Și de la smochin te învaţă că, precum atunci când înfrunzeşte smochinul, îndată vine şi vara, tot aşa, după necazul cel de la Antihrist, nimic altceva urmând, va fi Venirea lui Hristos, care cu adevărat,,vară" a drepţilor este, după iarna" prigoanelor, iar păcătoşilor,,,iarnă" le este
după,,vara" desfătării (Marcu 13, 18).
,,Amin grăiesc vouă că «<neamul acesta», al credincioşilor, al creştinilor zic, nu va trece până nu vor fi toate acestea, atât cele pentru Ierusalim, cât şi cele pentru venirea lui Antihrist". Căci, cu adevărat, „neam" numeşte nu pe cel al Apostolilor, fiindcă nu vor trăi până la sfârşitul lumii Apostolii, întrucât nici până la sfârşitul Ierusalimului cei mai mulți n-au ajuns a trăi. Deci,,neam" numeşte aici pe cel al creştinilor, mângâindu-i pe Apostoli;
şi ca să nu socotească ei că atâtea rele făcându-se, poate va lipsi credinţa,
le zice:,,Îndrăzniţi, nu va trece «neamul» credincioşilor, nici nu va lipsi, că mai curând <<vor trece» stihiile acestea nemişcate - adică <<cerul şi pământul»> -, decât «cuvintele Mele» întru ceva să cadă [să nu se adeverească], pentru că toate câte le-am spus se vor plini [împlini]". Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici Îngerii din Cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi aminte privegheați și vă rugaţi, că nu știți când va fi acea vreme. Este ca un om care a plecat în altă țară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna
slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze.Vegheați, dar, că nu știți când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineața. Ca nu cumva venind fără de veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheați!."
"(13, 32) Matei 24, 36 (13, 33) Matei 24, 42; 25, 13/ Luca 12, 40; 21, 36/Romani 13, 11 (13 34-35) Matei 24, 42, 45/Luca 19, 12."
"Vrând Domnul să oprească pe ucenici de a întreba despre „ziua” şi ,,ceasul acela", zice:,,Nimeni nu știe, nici îngerii (care sunt în Cer], nici Fiul". Căci de-ar fi zis: „Ştiu, dar nu voiesc să vă descopǎr vouǎ", i-ar fi
mâhnit. Iar acum, lucru mai cu înţelepciune face și îi oprește pe ei cu totul de a cerca să se învețe [să afle] aceasta şi a-L supăra pe El, zicând că:
,,Nici Îngerii, nici Eu nu ştiu". Şi tu dintr-o pildă vei înţelege ce se zice aici: de multe ori pruncii, văzând un lucru în mâinile părinților lor, îl cer de la ei, iar părinţii, nevoind să le dea, copiii plâng, fiindcă nu primesc [ceea ce cer]. Atunci părinţii
ascund lucrul acesta şi arătând pruncilor mâinile goale, spun că n-au și îi opresc pe ei din plâns. Întru acest chip şi Domnul, ca şi cu nişte prunci purtându-se cu Apostolii, a tăinuit ziua, căci de-ar fi zis: „Ştiu, dar nu voiesc să vă spun", s-ar fi întristat Apostolii, fiindcă nu s-au înştiinţat de la Dânsul. Iar că Domnul ştie,,ziua și ceasul", arătat [vădit] este, pentru că El Însuşi a făcut veacurile. Deci, cum să nu ştie [cunoască] cele pe care [El Însuşi] le-a făcut? Dar cu adevărat şi spre folos a tăinuit Dumnezeu sfârşitul vieții, fiepe cel de obşte, fie pe al fiecăruia, ca, fiind nearătat sfârşitul, pururea să ne nevoim, aşteptându-L pe Dânsul și temându-ne ca nu cumva când nu
suntem noi gata să sosească asuprǎ-ne
Dar să luăm aminte şi graiurile [cum spune]: „,seara" vine sfârşitul când cineva, după ce va îmbătrâni, va muri; iar la miezul nopţii" când cineva în vârsta cea de mijloc va fi; iar,,la cântatul cocoșilor" când cuvântul adică partea cea cuvântătoare - întru noi va veni la săvârşire. Căci,,cocos" este cuvântul, care ne deşteaptă pe noi din somnul nesimţirii; căci atunci când copilul va începe după cuvânt [cugetare, rațiune] a vieţui şi a socoti [judeca, gândi], atunci se cheamă că îi cântă,cocoșul". Iar dimineața"
este vârsta cea cu totul copilărească. Deci se cuvine ca toți să poarte de grijă pentru sfârşit, că măcar prunc de va fi, se cuvine a purta de grijă şi pentru acela, ca nu cumva să moară nebotezat. Și tuturor le porunceşte Domnul acestea, și celor ce sunt în lume și celor ce sunt depărtaţi de lume. Deci suntem datori,,a priveghea şi a ne ruga", căci amândouă acestea sunt trebuincioase, căci mulți priveghează, însă cheltuind nopţile întru lucruri rele. Şi vezi că n-a zis: „Nu ştiu când va fi vremea", ci nu știți", adică noi
nu ştim, căci pentru al nostru folos s-a tăinuit [,,ceasul acela"]. Căci dacă
şi acum, când este nearătat sfârşitul, unii asupra altora ne turburăm, ce nu am fi făcut dacă am fi ştiut sfârşitul? Cu adevărat, întru cea mai de pe urmă răutate poate am fi cheltuit vremea cea mai înainte de sfârşit şi apoi [numai] întru o zi arătând pocăinţă, foarte rău [tare] ne-am fi vătămat."
Ev.Marcu 13; 31-37
" Și după două zile erau Paștile şi Azimile. Și arhiereii și cărturarii căutau cum să-l prindă cu vicleşug?, ca să-L omoare. Dar ziceau: Nu la sărbătoare, ca să nu fie turburare în popor."
Ev.Marcu cap 14; 1-2.
Sfântul Teofilact al Bulgariei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu