"Cel mai mare obstacol în viaţa duhovnicească a omului de azi este răceala, nepăsarea, insensibilitatea: ne-am împietrit atât de mult, ne-am obişnuit atât de mult cu asprele relaţii pământeşti, încât ne este foarte greu să mai simţim atingerea blândă, tandră, aproape imperceptibilă a Harului lui Dumnezeu! Iar când izbutim, atunci se iveşte obstacolul slăbiciunii voinţei noastre, al ezitărilor noastre şi mai cu seamă al neluării aminte a duhului nostru: neobrăzarea pune stavilă tandreţei! Iar lipsa de atenţie devine obstacol Celui Care bate la uşa inimii noastre neîncetat şi ne cere un efort de prezenţă, căci El se îndepărtează de noi de cum simte că noi ne sustragem.Ar trebui să facem zilnic exerciţii de delicateţe. Noi ne temem, pentru că a fi delicat înseamnă să trecem în mod implacabil printr-o mare şi adâncă bucurie, dar şi printr-o mare şi acută durere plină de suferinţă adâncă. Va trebui să învăţăm să nu uităm încercările prin care am trecut; să păstrăm din toate ceea ce e mai tandru şi mai fragil, hrănindu-ne viaţa cu acestea, fără însă a pierde ceva, pentru a le da timp să se afirme, să înflorească şi pentru ca tot ce vom fi adunat şi păstrat în noi să se ridice întru apărarea noastră, și spre zidire, înțelepțire și folos. Sfinții lui Dumnezeu au fost oameni de-o rară delicatețe și sensibilitate duhovnicească! Nimic din drama omenirii, din tragediile căderii lui Adam sau din durerile celor din jurul lor nu le era străin, sau să-i lase reci și nepăsători! Doamne, dă-ne și nouă picuri de trăire vie, de căldură și sensibilitate duhovnicească, ca să nu ne împietrim și dezumanizăm de tot!."

Comentarii
Trimiteți un comentariu