Scrisoare pentru Hristos!

 

"Scrisoarea Sfântului Nectarie catre Mantuitorul Hristos - "Pentru Domnul nostru Iisus Hristos – ÎN CERURI”.

"Anastasie (acesta a fost numele de botez al Sfântului Nectarie) a avut o copilarie foarte grea: foame, frig, singuratate, durere...lacrimi.... dar micul Anastasie credea cu putere in Dumnezeu.

Si oricat de tare l-ar fi apasat rautatea oamenilor, el nu contenea sa isi ridice ochii spre El. Si Dumnezeu, pentru credinta lui, i-a primit rugaciunile.

Într-o noapte, Hristos i s-a aratat in vis, si l-a intrebat de ce plange necontenit.

Sufletul copilului era însa atat de patruns de amaraciune, incat nu a putut sa raspunda la intrebare.

Dar, trezindu-se din somn, Anastasie a scris urmatoarea scrisoare:

"...- Hristoase al meu, m-ai intrebat de ce plang. Mi s-au rupt hainele, mi s-au prapadit incaltarile de mi-au iesit degetele afara si mor de frig, mi-e foarte frig acum iarna.

M-am dus aseara la stapânul meu si m-a alungat. Mi-a spus sa scriu acasa, alor mei, sa-mi trimita ei.

Hristoase al meu, de atata amar de vreme muncesc aici si n-am trimis maicii mele nici un bănuț. 

Acum, ce sa ma fac???

Cum sa o scot la capat fara haine? Tot muncind, s-au rupt.

Iarta-ma ca Te necajesc! 

Ma inchin Tie si Te iubesc eu, robul Tau, Anastasie."

A pus scrisoarea intr-un plic, si pe plic a scris adresa destinatarului:

...,,Pentru Domnul nostru Iisus Hristos – ÎN CERURI”....

Cu scrisoarea în mână, se duse la un negustor de peste drum, rugându-l să-i împrumute un timbru.

Negustorul respectiv, om bun și cu frică de Dumnezeu, i-a răspuns că nu are momentan niciun timbru, dar i-a propus să-i lase scrisoarea acolo, spre a fi trimisă mai târziu împreună cu celelalte scrisori ale sale. După plecarea lui Anastasie, negustorul s-a uitat, din curiozitate, să vadă cine era destinatarul acelei scrisori. Uimit de cele scrise pe plic, s-a hotărât să o desfacă și să o citească. Sufletul său a fost profund impresionat de conţinutul scrisorii. De aceea, a hotărât să alcătuiască o scrisoare de răspuns către micul expeditor, însoţită și de o sumă de bani, care putea să-i îndeplinească dorinţele sale curate.

Fericirea lui Anastasie la primirea acestui răspuns cu greu s-ar putea descrie. A mulţumit îndelung, prin rugăciune, Tatălui Ceresc. A doua zi, și-a cumpărat cele necesare și mult-dorita pereche de pantofi."

Să avem și noi curajul de a-I scrie lui Dumnezeu, Maicii Sale și sfinților, uneori cu lacrimi, alteori cu bucurie și recunoștință.

Amin!