"Părinte, mă mâhnesc din pricina gândurilor pe care le am.Faptul că te mâhneşti şi nu le primeşti, înseamnă că gândurile acestea sunt ale celui viclean. Uneori Hristos îngăduie să avem gânduri de îndoială sau de necredință, ca să vadă intenția şi mărimea noastră de suflet. Dumnezeul nostru însă nu este mit ca Dia, Apollon etc. Religia noastră este adevărată, vie. Avem atâta nor de Sfinți, precum spune şi Sfântul Apostol Pavel12, care L-au cunoscut pe Hristos, L-au trăit de aproape şi s-au jertfit pentru El. Şi în vremea noastră există oameni afierosiți lui Dumnezeu care trăiesc stări cereşti şi vorbesc cu îngerii, cu Sfinții, ba chiar şi cu Hristos şi cu Maica Domnului. Şi-ți voi spune ceva de la mine, ca să te ajut. Vezi, mă fac şi eu... donator de sânge, descopăr unele fapte ca să ajut. Acolo unde văd vistierie de cunoaştere dar puțină credință, vreau să întăresc credința, de aceea şi spun unele fapte de credință..Când eram mic, la Konița, citeam multe vieți de Sfinţi şi le dădeam şi la ceilalți copii să citească sau îi adunam şi citeam împreună. Mă minunam de nevoinţa cea mare şi de posturile ce le făceau Sfinţii şi încercam să fac şi eu ceea ce făceau aceia. Din multa postire gâtul îmi devenise ca o coadă de cireaşǎ. Copiii râdeau de mine: „O să-ți cadă capul!", îmi spuneau. Ce-am tras... În sfârşit. Pe de altă parte fratele meu mai mare îmi lua Viețile Sfinților ce le citeam, deoarece mă îmbolnăveam din pricina posturilor şi se temea ca nu cumva să nu pot termina şcoala. De aceea le ascundeam în pădure, în bisericuța Sfintei Varvara şi mergeam acolo în ascuns şi citeam. Într-o zi, un oarecare vecin, pe nume Kostas, i-a spus fratelui meu:,,Îl voi face eu să-şi schimbe mintea, să arunce acele cărți pe care le citeşte şi să lase şi posturile şi rugăciunile". Când m-a întâlnit - eram atunci cam de 15 ani - a început să-mi spună teoria lui Darwin. Spunea, tot spunea, până m-a ameţit. Aşa cum eram în acea stare, m-am dus direct în pădure, la bisericuţa Sfintei Varvara. Am intrat înăuntru şi am început să mă rog lui Hristos:,,Hristoase al meu, dacă exişti,
arată-mi-Te!", spuneam şi făceam mereu metanii.Era vară. Transpirația curgea şi devenisem ud leoarcă, mă istovisem cu totul. Dar n-am văzut, nici n-am auzit ceva. Nici Dumnezeu nu m-a iconomisit puțin,ncel puțin cu un mic semn, cu vreun zgomot, cu vreo umbră. La urma urmei eram un copil."
Comentarii
Trimiteți un comentariu