Predică despre mântuirea lui Zaheu cel mic de statură

Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia (Luca 19:9).
Așa s-a grăit de către Cel al Cărui cuvânt este viață și bucurie și izbândire a drepților. Tot așa cum pădurea cea pustie se îmbracă iar în verdeață și flori la răsuflarea primăverii, așa și tot omul, oricât de înnegrit și pustiit de păcat, întinerește și se înnoiește la apropierea lui Hristos. Căci apropierea lui Hristos este ca și apropierea unui balsam de viață dătător și înmiresmat care dăruiește sănătatea, sporește viața, dăruiește bună mireasmă sufletului, gândurilor și cuvintelor omului. Cu alte cuvinte, depărtarea lui Hristos înseamnă descompunere și moarte, iar apropierea Lui înseamnă mântuire și viață.
Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, a spus Stăpânul când a intrat în casa lui Zaheu cel păcătos. Hristos este mântuirea care a intrat iar Zaheu este casa în care El a intrat.
Fraților, fiecare din noi suntem o casă în care locuiește păcatul câtă vreme Hristos este departe de ea și este o casă în care intră mântuirea atunci când Hristos se apropie de ea.
Dar oare se va apropia Hristos de casa mea și de casa ta? Aceasta depinde de noi. Iată, El nu a intrat la întâmplare în casa păcătosului Zaheu, ci a intrat acolo ca un Oaspete mult dorit.
Zaheu cel mic de statură s-a urcat chiar într-un copac ca să-L vadă pe Stăpânul Hristos cu ochii lui. Zaheu prin urmare L-a căutat neapărat pe Hristos, a dorit neapărat [măcar] să-L vadă. Și noi trebuie să-L căutăm dacă vrem să-L aflăm și să-L dorim dacă vrem ca El să se apropie de noi, iar cu duhul trebuie să urcăm sus, la înălțime, dacă dorim să întâlnim privirea Lui. Atunci El va intra la noi în casă așa cum a intrat și în casa lui Zaheu, iar cu El va intra mântuirea.
Apropie-Te de noi, Doamne, apropie-Te de noi și adu-ne nouă mântuirea Ta cea Nepieritoare, căci a Ta este slava și mulțumita în veci. Amin.