Pomenirea preacuviosului părintelui nostru Fotie mărturisitorul, cel întocmai cu apostolii, patriarhul Constantinopolului

     

"Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, "farul departe luminător al Bisericii", a trăit în secolul IX, într-o familie de creștini zeloși. Tatăl său, Serghie, a murit ca martir apărând sfintele icoane. Sf. Fotie a primit o educație excelentă și, datorită faptului că familia lui aparținea casei imperiale, el a ocupat funcția de prim secretar de stat în Senat.

Contemporanii săi spuneau despre el: "Avea cunoștințe remarcabile în aproape toate științele vechi, încât, pe bună dreptate ai putea compara gloria vremurilor sale cu cea a anticilor." Mihail, tânărul succesor la tron, împreună cu Sf. Chiril, viitorul iluminător al slavilor, au fost instruiți de el. Credința lui creștină puternic înrădăcinată l-a ferit pe Sf. Fotie de seducția șarmului vieții de la palat, tânjind cu tot sufletul său după viața de călugărie.  În 857 Bardas, care a condus împreună cu Împăratul Mihail, l-au deposedat pe Patriarhul Ignatie (la 23 octombrie) de Scaunul din Constantinopol. Episcopii, cunoscând credința și vastele cunoștințe ale lui Fotie, i-au spus împăratului că el ar fi vrednic să ocupe tronul arhipastoral. Sf. Fotie a acceptat propunerea cu smerenie și a trecut prin toate rangurile clericale în 6 zile. În ziua Nașterii Domnului a fost sfințit episcop și ridicat la tronul patriarhal. În scurt timp însă au apărut tulburări în cadrul Bisericii datorita înlăturării Patriarhului Ignatie. Pentru a calma spiritele a fost convocat Sinodul din 861, în care s-a retras Ignatie și a fost instalat Fotie ca Patriarh. Papa Nicolae I, care-și trimisese acoliții la sinod, a crezut că prin recunoașterea lui Fotie ca patriarh, îl va putea subordona lui. Dar când noul patriarh s-a dovedit nesupus, Nicolae l-a anatemizat pe Fotie într-un sinod roman. Sf. Fotie a fost un luptător ferm împotriva intrigilor papale și ale schimbărilor din cadrul Bisericii de Răsărit, până la sfârșitul vieții sale. În 864, Bulgaria s-a convertit de bună voie la creștinism. Prințul bulgar Boris a fost botezat de însuși Sf. Fotie. Mai târziu, sfântul a trimis preoți și un arhiepiscop pentru a boteza poporul bulgar. În 865, Sfinții Chiril și Metodie au fost trimiși să propovăduiască pe Hristos în limba slavonă. Cu toate acestea, partizanii papei i-au incitat pe bulgari împotriva misionarilor ortodocși. Situația dezastruoasă din Bulgaria s-a agravat o dată cu invazia germanilor din cauza cărora au fost nevoiți să ceară ajutor din vest, iar prințul bulgar l-a rugat pe papă să-și trimită episcopii. Când au ajuns în Bulgaria, trimișii papali au început să înlocuiască credința și practicile ortodoxe cu învățătura și obiceiurile latinești.  Sf. Fotie, ca ferm apărător al dreptății și demascator al falsității, a scris o enciclică prin care i-a informat pe episcopii de răsărit despre acțiunile papei, explicând că diferențele dintre biserica romană și cea ortodoxă nu constau doar  în ritual, ci și în confesiunea credinței. Astfel s-a convocat un sinod în care s-a cenzurat aroganța celor din vest. În 867, Vasile Macedoneanul a pus mâna pe tronul imperial, asasinându-l pe împăratul Mihail. Sf. Fotie a denunțat crima și nu i-a permis acestuia să se împărtășească cu Sfintele și Dumnezeieștile Taine.  Drept aceea, Sf. Fotie a fost înlăturat de la tronul patriarhal și închis în mănăstire sub pază, iar Ignatie a fost readus ca patriarh în locul său. Sfântul Sinod din 869 s-a întrunit pentru a cerceta atitudinea Sfântului Fotie. La sinod au participat reprezentanți ai papei, care au cerut ca toți cei prezenți să semneze un document (Libellus) prin care să-l condamne pe Fotie și să recunoască supremația papei. Episcopii de răsărit nu au fost de acord cu așa ceva și s-au certat cu delegații papei. Chemat la sinod, Sf. Fotie a primit toate acuzațiile în tăcere. Doar când judecătorii l-au întrebat dacă se căiește pentru cele făcute, el a răspuns: "De ce vă credeți judecători?" După lungi dispute, acuzatorii lui Fotie au ieșit victorioși. Chiar dacă nu aveau motive pentru acuzațiile făcute, ei i-au anatemizat atât pe patriarhul Fotie cât și pe episcopii care l-au apărat. Sfântul a fost condamnat la 7 ani de închisoare și, conform propriei lui mărturii, I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru răbdarea cu care și-a îndurat judecătorii.

În tot acest timp, clerul latin a fost expulzat din Bulgaria iar Patriarhul Ignatie și-a trimis episcopii acolo. În 879, la doi ani de la moartea Patriarhului Ignatie, s-a convocat un alt sinod (considerat de mulți ca al optulea sinod ecumenic) în care Sf. Fotie a fost, din nou, numit ca arhipăstor recunoscut legal al Bisericii din Constantinopol. Papa Ioan al VIII-lea, care l-a cunoscut personal pe Fotie, a declarat prin trimișii săi ca deciziile papei de dinainte au fost anulate. Sinodul a recunoscut caracterul neschimbat al Crezului de la Niceea - Constantinopol, respingând conceptul fals de "filioque" și recunoscând independența și egalitatea ambelor tronuri și ambelor biserici, cea de vest și cea de răsărit. Consiliul a decis renunțarea la ritualurile și învățăturile latine din biserica bulgară introduse de clerul roman.

Sub succesorul împăratului Vasile, Leo, Sf. Fotie a suferit din nou din cauza falselor acuzații, fiind acuzat că vorbește împotriva împăratului. În 886 a fost deposedat din nou de Scaunul său și și-a încheiat cursul vieții în anul 891. A fost înmormântat la mănăstirea Eremia.

Biserica Ortodoxă îl venerează pe Sf. Fotie ca pe un "stâlp și fondator al Bisericii," un "ghid inspirat pentru ortodocși" și un teolog înțelept care a lăsat în urmă o mulțime de lucrări în care demască erorile latinilor, respinge ereziile distrugătoare de suflete, explică Sfânta Scriptură și explorează multiplele aspecte ale Credinței."