Dintre toate patimile, două sînt mai grele: curvia şi trîndăvia, care zăpăcesc și slăbănogesc amăritul suflet, fiind în atîrnare una de alta şi întocmai ca o pereche. Ele sînt greu de combătut şi cu neputinţă de biruit, neputînd fi înfrînte cu desăvîrşire de noi. Una crește mai mult în partea poftitoare, dar cuprinde prin fire, fără deosebire, materia amîndurora, a sufletului și a trupului; căci plăcerea ei e amestecată întreagă în toate mădularele. Cealaltă, stăpînind la început cugetarea, cuprinde ca o iederă tot sufletul și trupul, făcînd firea leneșă, slăbănoagă și lăsătoare. Ele nu pot fi scoase şi biruite cu desăvîrşire, înainte de nepătimirea fericită, cînd sufletul primeşte puterea de la Duhul Sfînt în rugăciune, care-i dă slobo- zire, putere şi pace adîncă în inimă, făcîndu-l să se veselească prin liniştire. Deci curvia este începătura, împărăteasa, stăpîna şi plăcerea care cu- prinde toate plăcerile, avînd ca soață trîndăvia, care poartă ca o căruță greu de biruit pe căpeteniile lui Satana. Prin ele au intrat prilejurile pati- milor în viaţa amăriților de noi.
[Sf. Grigorie Sinaitul, VII, 117]
Cartea Filocaliilor

Comentarii
Trimiteți un comentariu