Pentru virtutea milosteniei

 

                                 

"Dar ce spui ? Urmând a te duce de aici către cer și a fi împreună cu Hristos, nu știi ce vei alege? Departe era această neștiință de sufletul lui Pavel ! Pentru că cine, dacă i-ar spune cineva aceasta și l-ar asigura, nu ar răspunde imediat: da, fiindcă după cum a ne despărți de trup și a fi cu Hristos nu stă în puterea noastră, la fel nici a rămâne aici pe pământ nu stă în puterea noastră, însă ambele lucruri stăteau în puterea lui Pavel și a fericitului său suflet, căci el avea nădejde !

Cum? Voiești să fii cu Hristos și încă te mai îndoiești și nu știi ce vei alege? Ba nu numai atât, ci chiar pare că preferi să rămâi aici, să rămâi în trup ! Cum așa? Nu ai trăit o viață întreagă plină de necazuri? Nu ai fost adesea în privegheri, în primejdii pe mare, flămând și fără de haine, în griji peste măsură? Nu te îmbolnăveai și tu când alții erau bolnavi? Nu te aprindeai și tu față de cei care făceau tulburare? „Ci în toate înfățișându-ne pe noi înșine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniță, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, în curăție, în cunoștință, în îndelungă răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefățarnică…” (2 Co. 6, 4-6).

„De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am petrecut în largul mării, în călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari… în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie” (2 Co. 11, 24-26). Oare nu tu, când întregul neam al galatenilor începuse din nou să se intereseze de Lege și s-o împlinească, ai strigat: „Cei ce voiți să vă îndreptați prin Lege… ați căzut din har” (Ga. 5, 4)?

Atunci, suferind atât, mai dorești o viață așa de schimbătoare? Iar dacă nimic din toate acestea nu ți s-au întâmplat, ci toate cele săvârșite, le-ai săvârșit fără nici o frică, ei bine, nu trebuia oare, ca neavând nici o siguranță pentru viitor, să te grăbești să ajungi la un liman liniștit? Spune-mi, care neguțător având corabia plină de bogății ar prefera să navigheze mai departe când înaintea lui se află limanul acela liniștit unde s-ar putea odihni? Care luptător ar prefera să mai lupte o dată ce timpul pentru încununare a sosit? Care general, după ce războiul a sfârșit victorios și cu multe trofee, ar primi să se mai ostenească și să pună din nou armata în linie de bătaie, în loc să se odihnească? Cum? Tu, care ai trăit o viață atât de amărâtă, mai voiești încă să mai rămâi aici?."

Omilia4

Sfântul Ioana Gura de Aur.