Osteneşte-te, sileşte-te, caută şi vei afla; bate şi ți se va deschide. Nu slăbi şi nu deznădăjdui

 Osteneşte-te, sileşte-te, caută şi vei afla; bate şi ți se va deschide. Nu slăbi şi nu deznădăjdui. Dar în toate acestea ține minte, că aceste osteneli alcătuiesc numai stăruințele ce se fac din partea noastră pentru atragerea darului, iar nu însăşi lucrarea pe care noi încă o căutăm. Ne lipseşte lucrul cel mai însemnat, trezirea harică. Îţi dai foarte bine seama că ori de cugeți, ori de te rogi, sau altceva de faci, parcă înghesui în inimă ceva străin, ceva din afară. Uneori, se întâmplă că, potrivit cu puterea de încordare, o oarecare lucrare ce porneşte din aceste osteneli şi coboară până la o adâncime anumită în inimă, dar mai târziu din nou este aruncată afară de acolo după nu ştiu ce elasticitate a inimii, care nu este supusă şi deprinsă cu această lucrare, aşa cum este aruncat un băț cufundat vertical în apă. Iar după aceasta îndată simte o nouă răceală şi greutate în suflet, care e un semn vădit că aici n-a avut loc o lucrare harică, ci numai osteneala şi stăruința noastră. De aceea, să nu te nelinişteşti numai cu aceste simple lucrări şi să nu-ți găseşti odihnă în ele ca şi cum tocmai ele au şi fost cele ce trebuiesc căutate. E o primejdioasă rătăcire! Tot aşa de primejdios este să te gândeşti că în aceste osteneli se cuprinde meritul pentru care este necesar să se trimită de sus darul. Nu-i deloc aşa! Asta nu e decât o pregătire pentru primire, pe câtă vreme însăşi dăruirea atârnă cu desăvârşire de voia Celui ce o împarte. Astfel, printr-o stăruitoare întrebuinţare a tuturor mijloacelor arătate mai sus, căutătorul trebuie să meargă mai departe în aşteptarea cercetării lui Dumnezeu care de altfel, nu vine după socotințele noastre şi nimeni nu ştie din ce parte vine.

Numai cînd acest dar trăitor va veni, numai atunci va începe adevărata lucrare de schimbare lăuntrică a vieții şi a obiceiurilor noastre. Fără el nici nu trebuie să ne aşteptăm la vreo izbândă, fiindcă toate câte le vom face, nu vor fi decât nişte încercări neizbutite. Un martor în această privință este Fericitul Augustin care multă vreme s-a chinuit cu sine însuşi, dar care nu s-a biruit pe sine decât atunci când l-a luminat darul. Tu osteneşte-te, aşteptând cu o nădejde plină de credinţă. Când va veni darul toate le va rândui.