oare în acest om păcătos, în care lucrarea patimilor este aşa de vădită, poate lucra Duhul Sfânt?

 

Dacă tu încă mai eşti clătinat de îndoieli? Te uiți la mine şi, văzând în faţa ta un păcătos aşa de mare, te întrebi nevrând: oare în acest om păcătos, în care lucrarea patimilor este aşa de vădită, poate lucra Duhul Sfânt?

E o întrebare îndreptățită! Ea mă nedumireşte şi pe mine! E ceva grozav! Mă risipesc, păcătuiesc; preacurvesc cu păcatul, îl trădez pe Dumnezeul meu, îl vând pe mizerabilul preț al păcatului şi fără să ție seama de necurmata mea trădare, de purtarea mea lipsită de credincioşie şi vrednică de un sperjur, El petrece neschimbat în mine. Fiind fără de răutate, El aşteaptă cu îndelungă răbdare pocăința mea, mă atrage prin toate mijloacele la pocăință, la îndreptare. Tu ai auzit ce spune Fiul lui Dumnezeu în Evanghelie? Nu au nevoie - zice El- cei sănătoşi de doctori, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăință. Aşa vorbea Mântuitorul şi, tot aşa şi lucra. Stătea cu vameșii; pe păcătoşi îi aducea prin întoarcere la credinţă şi prin fapte bune spre o înrudire cu Avram şi cu ceilalți drepți. Pe tine te miră, te uimeşte nemărginita bunătate a Fiului lui Dumnezeu? Să ştii că tot atât de bun este şi Sfântul Duh, tot doreşte mântuirea neamului omenesc, este tot atât de blând, pe atât nerăutăcios, îndelung răbdător şi mult milostiv. Duhul este una dintre cele trei persoane ale Prea Sfintei Treimi, deopotrivă de cinstită, care alcătuiesc în sânul lor, în chip neamestecat şi nedespărțit o singură ființă dumnezeiască, care are o singură fire.

 Şi tocmai păcatul este acela care îl aduce pe Duhul Sfânt către om! Îl aduce păcatul, dar nu cel ce se săvârşeşte în faptă, ci cel pe care îl descoperim în noi înşine, cel pe care îl recunoaştem, cel pe care-l plângem! În măsura în care omul îşi vede mai deplin păcatul său, în aceeaşi măsură el e mai plăcut şi mai aproape de Duhul Sfânt, care ca un doctor, vine numaidecât lângă cei ce recunosc că sunt bolnavi şi dimpotrivă, se întoarce de la cei ce se îmbogățesc cu deşarta lor părere de sine. Priveşte şi vezi-ți bine păcatul tău! Nu-ți lua ochii de la el. Leapădă-te de tine! Să nu-ți ai sufletul prea mărit în fata ta însăți! Intră pe de-a-ntregul la privirea păcatului tău, întru plângerea cea pricinuită de el! Atunci vei vedea la timpul potrivit, cum te vei zidi din atât nou prin lucrarea Sfântului Duh, care pe cât este de neajunsă, pe este şi de neînţeleasă. El va veni la tine, când nici nu-l aştepţi, va lucra asupra ta, când tu vei recunoaşte că eşti cu totul nevrednic de El.

Sbornicul. Despre rugăciunea inimii. Vol 2