Nu cumva este mai bine să nu mă rog pentru alții, ci să mă rog numai pentru mine?

 Părinte, deşi mă văd în ce hal sunt, fac mai multă rugăciune pentru alții. Nu cumva este mai bine să nu mă rog pentru alții, ci să mă rog numai pentru mine?

- Faci aceasta din smerenie? Dacă este din smerenie, să spui lui Dumnezeu cu multă smerenie: „Dumnezeul meu, aşa cum sunt nu trebuie să mă auzi. Dar nu este oare nedrept ca alții să sufere din pricina mea? Pentru că, de aş fi avut o stare bună duhovnicească, îndrăzneală către Tine, m-ai fi auzit şi i-ai fi ajutat. De aceea eu sunt vinovată pentru că acela suferă. Acum însă de ce să sufere din pricina mea? Te rog, ajută-l!". Adică depinde cum te aranjezi pentru ceilalți. Simți că nu eşti vrednică, dar se în- tâmplă să vezi pe un îndurerat, te mâhneşti, te doare şi te rogi. Atunci când, de pildă, văd un orb, mă simt şi eu vinovat, pentru că de aş fi avut o stare duhovnicească bună l-aş fi putut vindeca. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea să devenim sfinți, să facem minuni precum a făcut şi El. Să ne recunoaştem boala noastră duhovnicească, mare sau mică, şi să cerem cu smerenie sănătate trupească pentru semenul nostru, deoa- rece şi noi suntem vinovați pentru boala lui. Pentru că de am fi avut noi sănătate duhovnicească, acela ar fi fost vindecat de mult timp şi nu s-ar fi chinuit. Când ne aranjăm corect, socotindu-ne vinovaţi de toată starea lumii, şi spunem: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi!, se foloseşte întreaga lume. Desigur, şi pentru propria stare de neputinţă trebuie să-l doară pe fiecare şi să ceară mila lui Dumnezeu. Dar, fireşte, dacă va ajunge la o astfel de stare precum cea de mai sus, atunci nu mai cere nimic pentru sine.

Văd că de multe ori îl înțelegem greşit pe Doam- ne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! şi, chipurile, din smerenie nu spunem ,,miluieşte-ne pe noi" şi nu ne rugăm pentru alții, ci numai pentru noi. De aceea de multe ori mirenii ne iau în nume de rău pe noi, monahii, şi spun că suntem egoişti şi că ne îngrijim să ne mântuim numai pe noi înşine. „Miluieşte-mă" este pentru ca să nu cădem în mândrie, căci rugăciunea unui om smerit, care crede că e mai rău decât toți, are mai multă valoare decât privegherea ce o face un altul cu gând mândru. Când ne rugăm cu mândrie, ne batem joc de noi înşine.

Trezire Duhovnicească. Cuviosul Paisie Aghioritul