"În fiecare zi am săvârșit Sfânta Liturghie afară de două zile: una în pustie, sub o ploaie torențială; alta în ziua arestării pe 3 ianuarie 1956. În rest am făcut Sfânta Liturghie zilnic, în boală și prigoană, lipsuri și zăvoare, bătaie și zăbrele. M-am rugat pentru toată lumea, pentru vii și adormiți, am crezut în Dumnezeu și în lucrarea ce se făcea cu mine, am ascultat orbește de glasul lui Hristos. La porunca Cuvântului teofanic al lui Dumnezeu, am plecat, ca Avraam din Ur, spre propovăduirea Evangheliei lui Hristos, cu întreaga Biserică în spinare. S-a dovedit că Hristos nu are nevoie nici de ziduri, nici de nestemate, nici de tipic, ci de iubire, iertare, împărtășire și faptă bună. În temnița rece am slujit Sfânta Liturghie zilnic, fără nimic, decât cu o coajă de pâine neagră, dar Hristos a albit păcatele tuturor prin acele liturghii, după cum ne-a descoperit. Dacă Biserica triumfătoare aduce beneficii întregului cosmos, apoi și prigonita Biserică a Vlahernei, prin noi, se roagă pentru scoaterea din iad, prin lacrimi, dezlegare, împărtășire. Dacă Sionul cel nou a avut loc pe Gurgueta, apoi Biserica Vlahernei nu are loc unde să-și plece capul. De aceea am plecat eu în predica cea mare, liturghisind zilnic pe locul indicat de Hristos în teofanie. Erau locuri curate, piscuri de munte, la izvoare, între flori, în iesle, în grajduri, în poduri, sub ploaie, în zăpadă, sub furtuni și soare, în susur, freamăt, zumzet, ciripit, având pururea coruri de îngeri și teofania drept control că era primită jertfa. După o Sfântă Liturghie am fost răpit, ca Avacum și Filip, și mutat în altă parte, scurtând din drum spre ceruri. În unele locuri, unde slujeam, aveam vedenii cu eroi, luptători și ostași. În alte locuri fuseseră siluiri, schingiuiri și crime. Într-un sfert de an în predică și în alt sfert de an în temnița rece, am predicat, am dezlegat, am convertit, am stors lacrimi, am botezat, am miruns, am tuns în monahism, conform teofaniilor și sub directa îndrumare a Preasfintei Treimi, a Maicii Domnului și a tuturor sfinților."
Ieroschimonah Nil Dorobanţu,„Nebun pentru Hristos” şi flacără vie a monahismului secolului XX

Comentarii
Trimiteți un comentariu