"Mi-s ochii trişti şi fruntea obosită
De-atâta priveghere şi-aşteptare,
Mi-e inima bolnavă, istovită
De grea şi-ndelungă așteptare
Şi plânge ca o pasăre rănită.
Când ochii mi-i închid şi cat în mine
Puteri să urc Golgota până sus
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viața e Iisus,
Mărgăritarul prețios e-n tine.
Privesc la dimineața minunată
A Învierii Tale din mormânt.
Cu Magdalena, ca şi altădată
Ingenunchez'naintea Ta plângând.
Şi-s fericit şi plâng cu Tine-n gând".
(Sfinții inchisorilor - Petru Vodă)

Comentarii
Trimiteți un comentariu