"Un frate oarecare a fost batjocorit de diavol printr-o nălucire ca aceasta: vedea pe un oarecare frate făcând păcat cu o femeie și se tulbura cu gândul, luptându-se cu patima poftei; deci, ducându-se, i-a lovit pe ei cu piciorul său, zicându-le: "Lăsați-vă de acum! Până când greșiți?" Când, iată că află snop de grâu, iar nu oameni. Pentru aceasta vă grăiesc vouă, ca nu îndată să credeți, chiar și cu ochii de ați vedea".
Au întrebat unii din părinți pe Avva Pimen, zicând: "De vom vedea vreun frate păcătuind, voiești să-l mustrăm?" Le-a zis lor bătrânul: "Eu cu adevărat, de voi avea trebuință să trec pe acolo și-l voi vedea păcătuind, trec pe lângă dânsul și nu-l mustru".
Părintele Anuvie i-a zis lui: "Ce ai putea zice lui Dumnezeu, dacă ai vedea pe cel ce greșește și nu l-ai mustra pe el?" Pimen a răspuns: "Aș zice lui Dumnezeu: Doamne, Tu ai poruncit: Scoate mai întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea să scoți și paiul din ochiul fratelui. Deci, am păzit cuvântul Tău".
Au venit unii din bătrâni la Avva Pimen și i-au zis: "De vom vedea pe frați că dormitează în biserică, voiești să-i îmboldim ca să fie treji la priveghere?" Iar el le-a zis lor: "Eu cu adevărat, de voi vedea pe fratele că dormitează, pun capul lui pe genunchii mei și-l odihnesc".
A întrebat un frate pe Avva Pimen, zicând: "Mă văd pe mine că oriunde mă duc, aflu sprijin". I-a zis lui bătrânul: "Și cei ce țin în mână sabie, au pe Dumnezeu, Care îi miluiește pe ei în această vreme. Deci de vom fi treji, face cu noi mila Sa".
Altul l-a întrebat: "Ce voi face ispitelor acestora ce mă tulbură?" I-a zis lui bătrânul: "Să plângem înaintea bunătății lui Dumnezeu cu toată osteneala noastră, până ce va face cu noi mila Sa!"

Comentarii
Trimiteți un comentariu