Întru această zi, cuvânt din Pateric

 

Șezând oarecând ava Arsenie în Canop, a venit de la Roma o fecioară de la curtea împărătească foarte bogată fiind și temătoare de Dumnezeu, vrând să-l vadă pe el. Și a primit-o pe ea Teofil arhiepiscopul Alexandrinei și l-a rugat pe el, să-l înduplece pe stareț, să o primească pe ea. Apoi, ducându-se, arhiepiscopul a rugat pe stareț, grăind: "A venit o fecioară din Roma, spunând că este de neam de la curte și voiește să te vadă". Iar starețul n-a voit s-o primească pe ea. Iar, după ce i-a spus ei aceasta, îndată a poruncit să pună șaua pe asină, zicând: "Cred lui Dumnezeu că-l voi vedea pe el, că sunt și în cetatea noastră destui oameni, dar eu prooroc am venit să văd." Iar după ce a venit aproape de chilia starețului, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, acela era în afara chiliei și, văzându-l, acea fecioară a căzut la picioarele lui. Iar el a ridicat-o cu mânie zicându-i: "Dacă voiești să-mi vezi fața, vezi-o acum". Iar ea, de rușine, n-a căutat la fața lui. Și i-a zis ei starețul: "Au n-ai auzit de faptele mele, încă mai voiești să le și vezi pe acestea ? Și cum ai îndrăznit să faci atâta cale pe mare ? Au nu știi că femeie ești ? Și nu ți se cade a ieși singură ? Sau, încă, după ce te vei duce la Roma, vei spune și la altele că ai văzut pe Arsenie, drum de femei făcând pe mare, ca să vină la mine ?" Iar ea a zis: "De vă voi Dumnezeu să mă duc, nu voi îndrepta pe nimeni să vie aici, ci te roagă pentru mine". Apoi el, răspunzând, i-a zis: "Mă voi ruga lui Dumnezeu, ca să piară și pomenirea ta din inima mea." Deci, auzind aceasta a ieșit scârbită și tulburată cu mintea. Iar, după ce a mers ea în cetate, îndată, de mare supărare, a căzut bolnavă. Și i-a spus arhiepiscopului că-i bolnavă. Deci el, venind la dânsa, o rugă să-i spună care este boala ei. Iar ea i-a zis lui: "Bine era de n-aș mai fi venit eu aici. Că am zis starețului: Pomenește-mă, părinte. Iar el mi-a zis mi-e: Mă voi ruga lui Dumnezeu ca să piară și pomenirea ta din inima mea și, iată, eu mor de supărare". Deci, i-a zis ei arhiepiscopul: "Au nu știi că femeie ești, iar vrăjmașul prin femei face război sfinților ? Pentru aceasta, într-acest chip ți-a grăit ție starețul însă, pentru sufletul tău se roagă pururea". Apoi așa i s-au mângâiat gândurile sale și s-a dus cu mare bucurie la casa ei.