Întru această zi, cuvânt despre un tâlhar, care a omorât un prunc şi, care, făcându-se călugăr s-a mântuit.

 

   "  A fost un tâlhar şi, venind la ava Zosima, îl ruga pe bătrân, zicând: "Pentru Dumnezeu, fă milă cu mine, păcătosul, de vreme ce, multe rele şi fără de număr păcate am făcut că doar mă voi curăţi de răutăţile mele". Iar stareţul, învăţându-l, îndată l-a făcut călugăr, dându-i lui şi sfântul chip. După aceasta, i-a zis lui stareţul: "Să mă crezi pe mine, fiule, că aici nu vei putea să petreci, că de va auzi dregătorul, îndată te va lua pe tine. Ci, ascultă-mă pe mine şi te voi duce la o mânăstire mai departe de aici". Deci, l-a dus pe el la mănăstirea lui Dorotei, la marginea Gazei şi, vieţuind acolo nouă ani, a deprins Psaltirea şi toată rânduiala călugărească. După aceasta, iarăşi s-a întors la stareţul Zosima şi i-a zis lui: "Părinte, fă milă cu mine, dă-mi mie hainele cele mireneşti, iar acestea călugăreşti, ia-le". Şi, fiindu-i milă, stareţul i-a zis: "Pentru ce, fiule voieşti să faci aşa?" Răspuns-a lui fratele: "Iată că, după ce m-ai îmbrăcat în sfântul acesta chip, părinte, şi m-ai trimis la altă mânăstire, nouă ani am petrecut acolo şi pe cât am putut am flămânzit şi m-am înfrânat şi, cu toată frica lui Dumnezeu, în tăcere m-am supus. Şi ştiu că bunătatea lui Dumnezeu m-a iertat pe mine de relele mele cele multe. Dar, când merg în biserică, să mă împărtăşesc la altar, îndată îmi stă un prunc şi-mi zice mie: "Pentru ce m-ai omorât pe mine?" Şi în nici o zi nu mă slăbeşte, mustrându-mă. Deci, pentru aceasta părinte, voiesc să mă duc, ca să mor pentru pruncul acela, pe care l-am omorât, fără de minte fiind eu". După aceasta, luându-şi hainele, s-a îmbrăcat într-însele şi a ieşit din lavră. Iar după ce s-a dus în cetatea Diospolis, îndată, a doua zi, l-au prins pe el şi l-au omorât. Şi aşa s-a dus la Domnul, curăţindu-se de toate păcatele sale şi cu Sfinţii numărându-se. "