Întoarcerea la Hristos

 

                                    

„Nimeni nu are răspunderi mai evidente ca oamenii ce conduc oameni și nici nu există un alt domeniu mai dificil de încreștinat decât cel politic. Trebuie reabilitată noțiunea de politic ori dacă nu, înlocuită, căci ea are un conținut și un sens nobil. [...] Criza civilizației contemporane este în primul rând religioasă. Creștinătatea trebuie reîncreștinată, atât în duh, cât și social. Creștinii lâncezesc și nu mai cunosc arderile sfinte. Sunt dezbinați și nu mai au unitate. Nu mai au conștiința misiunii lor, nu mai cred în Împărăția lui Dumnezeu. Sunt derutați de confuzii ideologice și nu mai au o viziune proprie. Pare aberant dar vedem mulți creștini cu concepție antropocentrică, egoistă, umanistă, pozitivistă ori materialistă, ancorând Biserica fie în factorul politic, fie în cel social ori economic." 

 Ioan Ianolide - 39 de ani de la trecerea la Domnul:

Născut în data de 27 ianuarie 1919 în comuna Dobrotești (jud. Teleorman), din părinții Nicolae și Aspazia, Ioan Ianolide a primit încă din copilărie o educație bună, bazată pe principiile moralei creștine. După terminarea liceului, Ioan Ianolide s-a înscris la Facultatea de Drept din București, unde devine unul dintre liderii studențimii. Din păcate, nu a mai apucat să termine studiile superioare, fiind arestat de către organele represive ale regimului Antonescu pentru crezul său creștin și național, incompatibil cu totalitarismul. După o lună de anchete, Ioan Ianolide a primit o pedeapsă de 25 de ani de închisoare. Unul dintre martorii evenimentelor relatează că Ioan era „cu mâinile legate, lovit şi bruscat de agenţi. În ciuda tratamentului brutal, se ţinea drept şi cu fruntea sus. Era un exemplu de dârzenie şi îmbărbătare pentru ceilalţi”.

Ajuns în închisoarea Aiudului, Ioan Ianolide a intrat în așa-zisul „grup al misticilor” din care au făcut parte Traian Trifan, Traian Marian, Valeriu Gafencu, Marin Naidim și alții, unde au practicat citirea continuă la Psaltire, aprofundarae Sfintei Scripturi și rugăciunea neîncetată. În ianuarie 1945 a fost mutat împreună cu Valeriu Gafencu și alți deținuți la colonia de muncă de la Galda de Jos (jud. Alba). Fiind cel mai apropiat prieten al lui Valeriu Gafencu, ajunge la un moment dat cumnatul acestuia prin logodna cu sora lui, Valentina Gafencu. Povestea de dragoste dintre Ioan Ianolide şi Valentina Gafencu este cutremurătoare: deşi Valentina l-a aşteptat ani de-a rândul pe Ioan să se elibereze, aceasta, la presiunea părinţilor şi rudelor, s-a căsătorit cu altcineva, cu aproape două săptămâni înainte ca Ioan să se întoarcă acasă, după eliberarea din detenţie.

După instaurarea regimului comunist, autoritățile au căutat să extermine întreaga generație a studențimii anticomuniste, astfel că Ioan Ianolide a fost mutat în vara anului 1949 la Pitești, unde Securitatea pregătea odiosul experiment. Din cauza relelor condiții de detenție, acesta s-a îmbolnăvit de TBC, iar în ianuarie 1950 a fost mutat la Târgu Ocna împreună cu un lot de studenți din care făcea parte și Valeriu Gafencu. Aici, Ioan Ianolide a suferit zile întregi de izolare deoarece se număra printre acei deținuți care refuzau extinderea reeducării de la Pitești și în închisoarea Târgu Ocna. În toată această perioadă, deși foarte slăbit la început, Ianolide s-a refăcut repede și s-a dedicat îngrijirii lui Valeriu și altor bolnavi. În februarie 1953 a fost mutat la Caransebeș, iar mai apoi la Jilava și Aiud de unde va fi eliberat în 1955.

În 1958 a fost rearestat în cadrul „lotului Târgu-Ocna”, fiind considerat unul dintre „capii” atmosferei mistice care s-a creat la Tîârgu Ocna în jurul lui Valeriu Gafencu. A fost trimis din nou la Aiud, apoi la Văcărești, Jilava, Gherla și iar Aiud, de unde a fost eliberat în 1964, odată cu amnistia oferită deținuților politici anticomuniști, la presiunile SUA în urma intervențiilor românilor din exil.

„Suferinţele pe care le-am îndurat ulterior ne-au maturizat, am găsit răspunsurile cuvenite, ne-am definit conştiinţa creştină, dar chiar atunci, în tinereţea aceea tumultuoasă, am fost animaţi de cele mai frumoase idealuri. Târziu vom înţelege şi fenomenul politic dar îl vom părăsi, întrucât ne vom dedica religiosului. Un dram de nebunie sfântă a rămas în noi şi astăzi, căci Hristos este în continuare prigonit, batjocorit, discreditat şi rău înţeles. Forţele anticreştine din lume sunt colosale iar un Hristos deplin, aşa cum ni s-a descoperit nouă, nici creştinii nu sunt pregătiţi să primească.”

După eliberare s-a angajat la Institutul de Științe Geologice, iar mai apoi a lucrat în cadrul unei cooperative de produse artistice. S-a căsătorit cu doamna Constanța Ianolide care astăzi, la 98 de ani, dă mărturie în continuare despre curăția sufletească și adâncimea credinței pe care le avea Ioan Ianolide.

Procesul de reeducare și iadul prin care a trecut, l-au determinat să scrie, împărtășind lumii întregi teroarea sistemului comunist. În ultimii ani de viață și-a scris memoriile sub titlul „Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă”, o lectură fundamentală cu privirea la salvarea credinței și demnității neamului românesc în timpul regimului comunist. El rămâne un model de atitudine creștină, iubire frățească, un trăitor al cuvântului lui Dumnezeu la înălţimi neînţelese pentru noi.

"Criza civilizației contemporane este în primul rând religioasă. Creștinătatea trebuie reîncreștinată, atât în duh, cât și social. Creștinii lâncezesc și nu mai cunosc arderile sfinte. Sunt dezbinați și nu mai au unitate. Nu mai au conștiința misiunii lor, nu mai cred în Împărăția lui Dumnezeu. Sunt derutați de confuzii ideologice și nu mai au o viziune proprie. Pare aberant dar vedem mulți creștini cu concepție antropocentrică, egoistă, umanistă, pozitivistă ori materialistă, ancorând Biserica fie în factorul politic, fie în cel social ori economic.”

A trecut la Domnul în data de 5 februarie 1986. El rămâne un model de atitudine creștină, iubire frățească, un trăitor al cuvîntului lui Dumnezeu la înălţimi neînţelese pentru noi.