Însemnătatea rugăciunii

           

                " Rugați-vă..." ( Lc. 22:40)

   "Rugăciunea este vorbirea sfântă a sufletului cu Dumnezeu; e vorbirea copilului cu Tatăl său; e înălțarea minții, a inimii și a voinței omului credincios la cer; e convorbirea noastră familială cu cerescul Tată.

    Rugăciunea e hrana minții, dulceața inimii și tăria voinței; e puterea care limpezește gândurile, curățește simțurile și întărește voința spre bine. Rugăciunea e arma de luptă a creștinului ( Ef. 6:11, 18); e cea mai duhovnicească dintre puterile sufletului, cea mai dumnezeiască dintre virtuți.

     Rugăciunea este izvorul și temeiul evlaviei, a vieții religioase duhovnicești; Dumnezeu e termenul, scopul și  capătul ei. Rugăciunea e strigătul inimii către Dumnezeu şi respirația liniştitoare şi mângâietoare a sufletului. Prin rugăciune respiră sufletul, se curăţeşte aerul inimii de norii întunecoşi ai gândurilor rele şi de mirosul înăbuşitor al patimilor stricăcioase. 

     Prin rugăciune, sufletul se luminează şi se încălzeşte; se face fierbinte în cele duhovniceşti şi dumnezeieşti. De aceea, rugăciunea este o nevoie, o trebuinţă a sufletului, ca hrana trupului şi ca respirația aerului curat pentru a trăi. În rugăciune sunt cuprinse toate bunurile şi toate harurile de care avem trebuință. Prin rugăciune primim luminile trebuitoare minții ca să înlăture greşelile, rătăcirile şi erorile.

Moise, când a coborât de pe munte de la rugăciune, era plin de lumină, ca un soare care împrăştie întunericul din jurul său. Prin rugăciune primim puterile care înving ispitele, întăresc virtuțile și înlătură slăbiciunile. Prin rugăciune primim harurile Sfintelor Taine (Mt. 7:7-8; In. 15:5; 2 Cor. 3:5; Filip. 2:15; Rom. 8:26) prin care ne curățim şi sfințim sufletele şi trupurile, şi ne mântuim. Mântuirea e scăparea din robia păcatului şi a urmărilor lui. Ea se înfăptuieşte prin credința în Dumnezeu, prin harul sfintelor Taine (prin pocăinţă şi prin sfânta Cuminecătură spre iertarea păcatelor), prin faptele cele bune, ale îndurării trupeşti şi sufleteşti, întregite cu împlinirea poruncilor lui Hristos Dumnezeu şi toate laolaltă prin rugăciune. Nu este cale de mântuirea fără rugăciune. Rugăciunea înduplecă voința omului să împlinească voinţa lui Dumnezeu; rugăciunea încălzeşte inima şi iubirea omului ca să simtă iubirea şi inima caldă a Părintelui ceresc; rugăciunea este un mijloc universal, o cale binecuvântată prin care se îmbunătăţeşte şi desăvârşeşte omul. Cine nu se roagă, se depărtează de izvorul luminii, al puterii şi al harurilor divine."

   Preot Ilarion Felea

   Spre Tabor Vol.2 - Curățirea