"- Părinte, în Sfânta Scriptură se spune că hula împotriva Duhului Sfânt nu se iartă . Care este această hulǎ? În general hula împotriva Duhului Sfânt este disprețuirea celor sfinte, atunci când omul este în toate mințile. Atunci se face vinovat. De pildă, unuia ce mi-a spus:,,Lasă-mă şi tu cu dumnezeii tăi..."i-am dat o brâncă şi l-am aruncat cât colo,deoarece aceasta a fost hulă. Sau să presupunem că doi trec pe lângă o biserică. Unul îşi face cruce şi spune şi celuilalt: „Fă şi tu cruce, omule!", dar acela se împotriveşte zicând: „Ei şi tu, ți-ai găsit, de ce să-mi fac cruce?". Acest dispreț este hulă. Prin urmare este cu neputinţă ca la un om evlavios să existe hulă. Dar şi neruşinarea este hulă împotriva Duhului Sfânt. Cel neruşinat denaturează sau calcă, de pildă, un adevăr evanghelic, pentru ca să-şi justifice căderea lui. Nu respectă realitatea, adevărul, ci îl mototoleşte întru cunoştinţă, calcă în picioare un lucru sfânt. Şi lucrul acesta devine încet-încet o stare de fapt, o situație. Apoi se depărtează harul lui Dumnezeu şi omul primeşte înrâuriri demonice. Iar dacă nu se pocăieşte, în ce va spori, ferească Dumnezeu! Dar dacă cineva s-a mâniat şi chiar a hulit împotriva Duhului Sfânt, această hulă nu este de neiertat, dacă omul nu crede în hula ce a spus-o, ci a spus-o deoarece în clipa aceea, sub influența mâniei, şi-a pierdut controlul,dar îndată se pocăieşte."
Paisie Aghioritul
Cuvinte Duhovniceşti

Comentarii
Trimiteți un comentariu