De ce mă lași Iisuse să mă zbat?
În ape tulburi și adânci?
În loc să mă aduci spre tine...
În valuri grele mă arunci!
De ce sunt în întuneric?
Și nu-ți văd lumina Sfântă?
De ce lacrimile mi-au secat
Și mii de gânduri mă frământă?
Cobor în umbra stricăciunii
Cu fiecare zi ce trece
Deși nu pleci de lângă mine
Ca gerul iernii sunt de rece!
De ce Doamne cerul vieții
Îmi e brăzdat de furtună?
Unde -s zilele însorite?
Unde-s nopțile cu lună?
Când încerc să zbor spre Tine
Aripile mi-i se frâng
De ce nu privești spre mine
Și mă lași de dor să plâng?
,,--Fiule, sunt lângă tine
Nicicând nu te-am părăsit...
Dar să te las în tristețe
Uneori Sunt nevoit...
Atunci când ești fericit
Uiți să mai vorbești cu mine
Dar în necazuri și dureri
Mă strigi cu lacrimi și suspine!
De aceea te mai las
Să te scufunzi în ape adânci
Că tu să mă prinzi de mână
Nu în iad să te arunci !
Când pe marea vieții tale
Te zbați în suferința ta
Să crezi că sunt cârmaciul tău
Și în veci nu te vei scufunda!"
AUTOR: DANIELA IBRIȘIN.

Comentarii
Trimiteți un comentariu