"Îmi vine-așa, din când în când,
Să plâng, smerindu-mă în gând,
Știind că nu Îți sunt pe plac
În tot ce zic, gândesc și fac..
O, bunul meu Iisus Hristos,
Mă simt atât de păcătos..
Nu vreau decât un loc ferit,
Să plâng în colțul meu smerit,
Să spăl plângând păcatul meu
Cu isopul lui Dumnezeu.
Iisuse-al meu, dă-mi harul Tău
Să-mi spele sufletul cel rău!..
Din când în când îmi vine-așa,
Să plâng, privind icoana Ta,
Atât de mult, încât să ud
Podeaua pân-o să aud,
Ca păcătoasa ce plângea
Că mare e iubirea mea..
Iisuse, Bunul meu Păstor,
De ce cădem așa ușor,
De ce, cu-atâta har în noi,
Păcătuim, plângând apoi?..
În marea dragoste ce-o ai,
Și lacrima tot Tu ne-o dai..
Samarineanule milos,
Tu vindeci orice păcătos
Rănit de diavolul tâlhar,
Cu vin și untdelemn de har.
De-atâtea ori m-ai vindecat,
De-aceea plâng nemângâiat..
Îmi vine-așa, din când în când,
Privind spre Chipul Tău cel blând,
Să cer din nou iertarea Ta,
Sperând că nu voi mai cădea,
Și să-Ți mai cer, Iisuse-al meu,
De cad, să mă ridici mereu!"
de Preot Sorin Croitoru

Comentarii
Trimiteți un comentariu