Hristos este Mirele sufletului

     

"Cântarea cântărilor, cartea înțeleptului Solomon, îşi are originea în adorarea față de Hristos, prin cultivarea dorului, iubirii dumnezeieşti, venerării şi relaţiei de trezvie cu Mirele ceresc. Ce cuvinte frumoase, pline de iubire, dragoste, patos, eros dumnezeiesc! Par omeneşti, dar sunt dumnezeieşti.,,Că eu m-am rănit de iubirea Ta", se spune într-un tropar. Cu alte cuvinte,,,sufăr, pătimesc, sufletul meu Te caută, Te doreşte pe Tine, Care eşti lumina, viața, Domnul şi Dumnezeul meu".

       În Cântarea cântărilor Hristos apare ca Mire. El este Mirele sufletului nostru. Sufletul, mireasa Sa, Îl urmează pretutindeni. Şi în martiriu, şi pe Golgota, şi la Răstignire, dar şi la Înviere. Când ajungem la această iubire, Hristos Se va apleca asupra noastră şi ne va umple sufletul.

       Să aţintiți mereu privirea spre înalt, spre Hristos, să vă familiarizați cu Hristos, să lucrați, să trăiți, să respirați, să îndurați, să vă bucurați cu El. Hristos să fie totul pentru voi. Sufletul vostru să-L caute, să-L strige pe Mirele lui:,,Pe Tine, Mirele meu, Te caut...". Hristos e Mirele, este Tatăl, este totul! Nu există în viața aceasta ceva mai înalt decât a-L iubi pe Hristos. El e toată dorirea. Hristos este totul: bucuria, veselia, viața paradisiacă. Dobândindu-L pe Hristos înăuntrul nostru, dobândim toate măreţiile. Sufletul îndrăgostit e întotdeauna vesel şi fericit, dincolo de orice trudă şi jertfă.

       Nimeni nu poate tăgădui că plinirea este Hristos. Cei ce tăgăduiesc acest adevăr sunt sufleteşte în boală, stăpâniți de duhul cel rău. Tăgăduiesc ceea ce le lipseşte. Astfel diavolul le află sufletul gol şi intră în ei. Aşa cum un copil este rănit foarte adânc de pe urma lipsei tatălui şi a mamei, la fel, ba chiar mai mult, este rănit omul lipsit de Hristos şi de Preasfânta.

       În Cântarea cântărilor mireasa Îi spune Mirelui Hristos:,,Eu dorm, dar inima-mi veghează. Glasul celui drag bate la uşă".            Mireasa doarme şi Îl visează pe El. Deşi doarme, sufletul i se întoarce spre El. În felul acesta îşi arată iubirea şi desăvârşita dăruire de sine. Îl are necontenit în minte şi în inimă chiar şi când doarme. Îl adoră! Ați priceput? Adorare din tot sufletul şi din toată inima. Ce înseamnă asta? Că singurul gând e Dumnezeu. Nu asemenea celorlalte gânduri. Acest gând e diferit. Este un fel de adorare a lui Hristos. Acest gând ne farmecă şi ne aduce mulțumire. Nu e ca o corvoadă. Ci mulțumire şi desfătări duhovniceşti. Nu e ca o lecție pe care copilul o învață pentru şcoală, ci ca o îndrăgostire, într-un fel mai înalt, duhovnicesc, între un bărbat şi o femeie.

        ,,Ca femeia însărcinată şi gata să nascǎ prunc, aşa am fost noi, Doamne, înaintea Celui Drag Ție! Zămislit-am, dureri de facere am avut şi am născut", zice Isaia.

       Aşa şi sufletul nostru strigă înaintea lui Dumnezeu din pricina durerii pe care o simte când Îl caută. Şi trudeşte, face încercări. Care e înțelesul trudelor celei ce naşte şi al plânsetului ei? Nu sunt durerea, suferinţa până ce va veni în noi Hristos? Această durere e cea mai mare dintre toate. O cunosc cei ce-au încercat-o. Un martiriu necruțător..."

   SFÂNTUL PORFIRIE KAVSOKALIVITUL 

   CÂND VINE HRISTOS ÎN INIMĂ, VIAȚA ȚI SE SCHIMBĂ