GHERASIM ISCU - Starețul martir și apologet al iubirii creștine

 

Motto:,,Duhurile întunericului stăpânesc

acum pe oameni, dar să nu vă temeți,

Hristos este aproape, cercetează lumea;

iar lumea are nevoie de multă suferință...

Duşmanii cred că am fost învinşi, dar ei

neagă lucrarea lui Dumnezeu în istorie și

nu cunosc căile Lui".

        ,,Când ne urâm pe noi înșine pentru răul care trăiește în noi, atunci ni se deschid neţărmuritele zări ale iubirii lui Hristos care în limitele fiinţării noastre pământeşti mistuie în noi tot ce îi este străin şi totodată ne umple de energia unei alte ființări, de negândit până atunci. Fără o astfel de experiență nimeni dintre oameni nu poate să înțeleagă poruncile aparent paradoxale ale Evangheliei: «<Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi» (Mt. 5:44)". Părintele Gherasim Iscu, desăvârșit împlinitor al poruncii hristice de a ne iubi vrăjmaşii, a agonisit în adâncurile sufletului său focul mistuitor al iubirii dumnezeieşti păşind pe calea răstignitoare a suferinței fără să se poticnească de sălbatica împotrivire a puterilor întunecoase, astfel încât prezenţa lui Dumnezeu i s-a întipărit în chip neşters pe trupul vieții, «nu în lespezi de piatră, ci în lespezile de carne ale inimii»> (2 Cor. 3:3).

  LA AIUD, SUB SECUREA DURERII

        "În anul 1949 regimul comunist continuă genocidul sufletelor în infernul de smoală al temniţelor româneşti, împărțite de acum pe categorii: elevii la Târgșor, studenții la Pitești, membrii partidelor istorice la Sighet, femeile la Mislea, legionarii, intelectualii şi preoții la Aiud. Ajuns în brațele „monstrului care a strivit cu lăcomie sălbatică tot ce neamul românesc a avut mai curat și mai sfânt", părintele Gherasim este silit să dezbrace haina monahală pe care avusese îngăduința să o poarte în detenția de la Craiova, fără să renunțe vreo clipă însă la mantia rugăciunii și a jertfei lăuntrice în care îşi va înveli sufletul, păşind smerit pe calea grelelor încercări. Părintele Constantin Hodoroagă, care i-a fost în preajmă la Aiud, îşi aminteşte: „A fost arestat în ţinută monahală pe care cei de la Craiova i-au lăsat-o. Sosit la Aiud, i-au luat-o şi a rămas numai în cămașă. Noi, cei din grupul Argeșului i-am dat un sfert de pâine și i-am luat o geacă de la un deținut. Pentru mine şi cei ce l-au cunoscut, părintele Gherasim a fost un martir. Prin celulele prin care a trecut, era cel care păstra moralul ridicat şi convingerea de depăşire, vorbind foarte frumos despre jertfă. Cu sufletul însetat de dorul după cer, flămând de rugăciune, duhul părintelui Gherasim se topeşte în oceanul de har al dumnezeirii, devenind pentru cei din jur flacără incandescentă de iubire."

  SFINȚII ÎNCHISORILOR 

  PETRU VODĂ