" Există cu adevărat acel foc dumnezeiesc, de care Stăpânul a zis că a venit să-l arunce pe pământ (Luca 12, 49).
Dar spune-mi, pe care pământ?
Fără îndoială, peste oamenii care cugetă cele pământești.
Pe acest foc a voit și voiește să-l aprindă în toți. Ascultă și cunoaște, fiule, adâncul tainelor dumnezeiești!
Cugetă ce fel este acest foc dumnezeiesc!
Oare vei socoti că este văzut și creat?
Sau cu putință de apucat?
Desigur nu, că doar cunoști taina lui.
Și știi, fără îndoială că e neapucat, necreat și nevăzut, fără început și nematerial, cu totul neschimbător. Și e, de asemenea, nestins, nemuritor, cu totul necuprins, în afara creaturilor materiale și nemateriale, văzute și nevăzute, netrupești și trupești, pământești și cerești. E în afara tuturor acestora după fire, după ființă, prin urmare și după putere. Deci acest foc, spune-mi, în ce substanță se va arunca?
În sufletele care au cu îmbelșugare mila dumnezeiască. Și care înainte de aceasta și împreună cu aceasta au dobândit credința și faptele care întăresc credința. În aceste suflete ca într-o candelă plină cu untdelemn și cu bumbac aruncă Stăpânul focul, pe care lumea nu l-a văzut, nici nu poate să-l vadă, iar lume numesc pe cei din lume și pe cei ce gândesc cele ale lumii. Și-ți spun că precum aprinde focul candela sensibilă când o atinge, așa cugetă că spun aici duhovnicește că aprinde și focul dumnezeiesc sufletele, când le atinge? Căci cum le-ar aprinde înainte de a le atinge?Iar înainte de a se arunca, cum le-ar atinge?Desigur, deloc și nicidecum. Iar când candela se aprinde, îi luminează limpede pe toți? Însă dacă se sfârșește în ea untdelemnul, nu se va stinge candela? Dar privesc și alt fapt mai mare, care mă înspăimântă mai mult ca toate.
Când candela mea luminează mult, din belșugul untului de lemn și din bogăția de bumbac a feștilei, venind un șoarece sau altceva, fie că a stricat candela, fie că s-a împuținat acestea. Și sorbind el untdelemnul sau înlăturându-se bumbacul s-a stins candela. Dar, ceea ce-i și mai de mirat, e că de cade tot bumbacul care se numește feștilă și untul de lemn a dispărut, se stinge îndată focul și candela mi se face întunecată, ne mai luminând deloc.
Înțelege prin candelă sufletul meu, iar prin untdelemn virtuțile și prin feștilă mintea mea. Gândește deci că lumina dumnezeiască ce strălucește și luminează în ea, luminează sufletul și casa întregului meu trup și toate gândurile și cugetările din casă.Astfel, luminând acest foc, de vine vreo pizmă, sau vreo patimă răzbunătoare, sau vreo iubire de slavă deșartă sau vreo altă poftă de plăcere sau de vreo altă patimă și strică candela sau hotărârea sufletului meu, sau varsă untdelemnul care susține virtuțile sau strică feștila care e, cum am spus, mintea ce are în ea lumina mult luminătoare, mintea e slăbită de cugetări viclene sau aruncată întreagă în untul de lemn, adică în a socoti faptele virtuților ca ale ei.Și prin aceasta căzând în părere de sine, își va pierde vederea.Iar când candela mea se va stinge din pricina aceasta sau din alta, spune -mi, unde va fi focul dumnezeiesc sau ce va deveni el?
Va mai rămâne el în candela mea, sau se va despărți de ea?
O, neștiință!
O, nebunie!
Cum se mai poate aprinde candela fără foc, sau mai poate rămâne focul în candelă fără o materie?
Focul dorește și voiește totdeauna să lucreze într-o materie.
Dar ne aparține nouă să ne împodobim mai înainte cu aceasta prin fapte, înfrumusețându-ne cu toată râvna cu virtuți de tot felul ca niște candele cu untdelemn și să ne întindem dreaptă feștila minții ca să fie aprinsă de foc și să se aprindă cu încetul și el să rămână împreună cu cei ce l-au dobândit.
Căci altfel să nu se amăgească nimeni - nu se vede, nu se primește, nu se menține focul deloc. Căci este, precum am spus, în afara tuturor creaturilor, dar se lasă cuprins într-un mod de necuprins într-o unire negrăită și la fel necircumscrisă în mod necircumscris. Nu căuta să exprimi acestea prin cuvinte, nici să le cuprinzi prin cugetări, ci caută să primești focul care învață și arată limpede celor ce l-au dobândit toate acestea și cele mai tainice ca acestea în mod negrăit.
Dar ascultă, fiule, dacă voiești și lucruri mai tainice decât acestea. Când focul luminează, precum am zis și alungă stupul poftelor și-ți curăță casa sufletului, se amestecă cu el în mod neamestecat și se unește în chip negrăit, în mod ființial cu ființa lui și îi luminează casa cu încetul.
O face înfocată și luminată și fără să pot spune cum, cele două se fac una: sufletul cu Ziditorul. Și Ziditorul este în suflet singur întreg cu sufletul singur. Și ține toată zidirea în palma Lui.Nu te îndoi, Acesta întreg ia loc într-un suflet, împreună cu Tatăl și cu Duhul și sufletul ia întreg loc înăuntrul Lui.
Înțelege, privește, cugetă la acestea!
Ți-am spus că lumina neacoperită și neapropiată de îngeri cuprinde în sine sufletul și sufletul locuiește iarăși în ea și ea nu-l aprinde cu totul.
Înțelegi adâncul tainei?
Căci împărăția cerurilor se ia cu sila (Mat. 11, 12). Despre ce fapte vorbesc?
Privegherea, postul și pocăința fierbinte, ploile de lacrimi îi sunt plânsul, gândul neîncetat la moarte, rugăciunea neîncetată și răbdarea tuturor încercărilor.
Deprinzându-se în acestea și în cele asemenea și ținut fiind continuu în acestea sufletul face mintea să primească întâi niște iluminări. Dar, acestea se sting repede, fiindcă nu s-a subțiat, ca să se și aprindă îndată. Dar când raza dumnezeiască aprinde și inima, atunci o iluminează și pe aceasta și curăță și mintea.
Și o ridică la înălțime și o unește cu lumina dumnezeiască. Dar înainte de a face tu cele ce ți le-am spus, spune-mi cum te vei curați?
Iar înainte de a te curați, cum va primi mintea ta iluminările dumnezeiești?
Dar mai spune-mi cum și de unde din altă parte căzând focul dumnezeiesc în inima ta, se va aprinde și o va aprinde și pe ea și o va face să ardă și va uni și va alipi și va face nedespărțit creatul cu Creatorul?
Aceasta nu e cu putință și de nicăieri, îmi vei spune. Căci nu e cu putință nici uneia dintre cele născute sau dintre cele ce se vor naște. Dar nu mă întreba despre cele ce vin de sus!Căci dacă te-ai unit cu Lumina, Ea îți va descoperi toate și-ți va arăta câte îți sunt de folos să le afli. Căci altfel îți este cu neputință să afli cele de acolo prin rațiune.
Iar Domnului fie slava în veci."
Fără îndoială, peste oamenii care cugetă cele pământești.
Pe acest foc a voit și voiește să-l aprindă în toți. Ascultă și cunoaște, fiule, adâncul tainelor dumnezeiești!
Cugetă ce fel este acest foc dumnezeiesc!
Oare vei socoti că este văzut și creat?
Sau cu putință de apucat?
Desigur nu, că doar cunoști taina lui.
Și știi, fără îndoială că e neapucat, necreat și nevăzut, fără început și nematerial, cu totul neschimbător. Și e, de asemenea, nestins, nemuritor, cu totul necuprins, în afara creaturilor materiale și nemateriale, văzute și nevăzute, netrupești și trupești, pământești și cerești. E în afara tuturor acestora după fire, după ființă, prin urmare și după putere. Deci acest foc, spune-mi, în ce substanță se va arunca?
În sufletele care au cu îmbelșugare mila dumnezeiască. Și care înainte de aceasta și împreună cu aceasta au dobândit credința și faptele care întăresc credința. În aceste suflete ca într-o candelă plină cu untdelemn și cu bumbac aruncă Stăpânul focul, pe care lumea nu l-a văzut, nici nu poate să-l vadă, iar lume numesc pe cei din lume și pe cei ce gândesc cele ale lumii. Și-ți spun că precum aprinde focul candela sensibilă când o atinge, așa cugetă că spun aici duhovnicește că aprinde și focul dumnezeiesc sufletele, când le atinge? Căci cum le-ar aprinde înainte de a le atinge?Iar înainte de a se arunca, cum le-ar atinge?Desigur, deloc și nicidecum. Iar când candela se aprinde, îi luminează limpede pe toți? Însă dacă se sfârșește în ea untdelemnul, nu se va stinge candela? Dar privesc și alt fapt mai mare, care mă înspăimântă mai mult ca toate.
Când candela mea luminează mult, din belșugul untului de lemn și din bogăția de bumbac a feștilei, venind un șoarece sau altceva, fie că a stricat candela, fie că s-a împuținat acestea. Și sorbind el untdelemnul sau înlăturându-se bumbacul s-a stins candela. Dar, ceea ce-i și mai de mirat, e că de cade tot bumbacul care se numește feștilă și untul de lemn a dispărut, se stinge îndată focul și candela mi se face întunecată, ne mai luminând deloc.
Înțelege prin candelă sufletul meu, iar prin untdelemn virtuțile și prin feștilă mintea mea. Gândește deci că lumina dumnezeiască ce strălucește și luminează în ea, luminează sufletul și casa întregului meu trup și toate gândurile și cugetările din casă.Astfel, luminând acest foc, de vine vreo pizmă, sau vreo patimă răzbunătoare, sau vreo iubire de slavă deșartă sau vreo altă poftă de plăcere sau de vreo altă patimă și strică candela sau hotărârea sufletului meu, sau varsă untdelemnul care susține virtuțile sau strică feștila care e, cum am spus, mintea ce are în ea lumina mult luminătoare, mintea e slăbită de cugetări viclene sau aruncată întreagă în untul de lemn, adică în a socoti faptele virtuților ca ale ei.Și prin aceasta căzând în părere de sine, își va pierde vederea.Iar când candela mea se va stinge din pricina aceasta sau din alta, spune -mi, unde va fi focul dumnezeiesc sau ce va deveni el?
Va mai rămâne el în candela mea, sau se va despărți de ea?
O, neștiință!
O, nebunie!
Cum se mai poate aprinde candela fără foc, sau mai poate rămâne focul în candelă fără o materie?
Focul dorește și voiește totdeauna să lucreze într-o materie.
Dar ne aparține nouă să ne împodobim mai înainte cu aceasta prin fapte, înfrumusețându-ne cu toată râvna cu virtuți de tot felul ca niște candele cu untdelemn și să ne întindem dreaptă feștila minții ca să fie aprinsă de foc și să se aprindă cu încetul și el să rămână împreună cu cei ce l-au dobândit.
Căci altfel să nu se amăgească nimeni - nu se vede, nu se primește, nu se menține focul deloc. Căci este, precum am spus, în afara tuturor creaturilor, dar se lasă cuprins într-un mod de necuprins într-o unire negrăită și la fel necircumscrisă în mod necircumscris. Nu căuta să exprimi acestea prin cuvinte, nici să le cuprinzi prin cugetări, ci caută să primești focul care învață și arată limpede celor ce l-au dobândit toate acestea și cele mai tainice ca acestea în mod negrăit.
Dar ascultă, fiule, dacă voiești și lucruri mai tainice decât acestea. Când focul luminează, precum am zis și alungă stupul poftelor și-ți curăță casa sufletului, se amestecă cu el în mod neamestecat și se unește în chip negrăit, în mod ființial cu ființa lui și îi luminează casa cu încetul.
O face înfocată și luminată și fără să pot spune cum, cele două se fac una: sufletul cu Ziditorul. Și Ziditorul este în suflet singur întreg cu sufletul singur. Și ține toată zidirea în palma Lui.Nu te îndoi, Acesta întreg ia loc într-un suflet, împreună cu Tatăl și cu Duhul și sufletul ia întreg loc înăuntrul Lui.
Înțelege, privește, cugetă la acestea!
Ți-am spus că lumina neacoperită și neapropiată de îngeri cuprinde în sine sufletul și sufletul locuiește iarăși în ea și ea nu-l aprinde cu totul.
Înțelegi adâncul tainei?
Căci împărăția cerurilor se ia cu sila (Mat. 11, 12). Despre ce fapte vorbesc?
Privegherea, postul și pocăința fierbinte, ploile de lacrimi îi sunt plânsul, gândul neîncetat la moarte, rugăciunea neîncetată și răbdarea tuturor încercărilor.
Deprinzându-se în acestea și în cele asemenea și ținut fiind continuu în acestea sufletul face mintea să primească întâi niște iluminări. Dar, acestea se sting repede, fiindcă nu s-a subțiat, ca să se și aprindă îndată. Dar când raza dumnezeiască aprinde și inima, atunci o iluminează și pe aceasta și curăță și mintea.
Și o ridică la înălțime și o unește cu lumina dumnezeiască. Dar înainte de a face tu cele ce ți le-am spus, spune-mi cum te vei curați?
Iar înainte de a te curați, cum va primi mintea ta iluminările dumnezeiești?
Dar mai spune-mi cum și de unde din altă parte căzând focul dumnezeiesc în inima ta, se va aprinde și o va aprinde și pe ea și o va face să ardă și va uni și va alipi și va face nedespărțit creatul cu Creatorul?
Aceasta nu e cu putință și de nicăieri, îmi vei spune. Căci nu e cu putință nici uneia dintre cele născute sau dintre cele ce se vor naște. Dar nu mă întreba despre cele ce vin de sus!Căci dacă te-ai unit cu Lumina, Ea îți va descoperi toate și-ți va arăta câte îți sunt de folos să le afli. Căci altfel îți este cu neputință să afli cele de acolo prin rațiune.
Iar Domnului fie slava în veci."
Comentarii
Trimiteți un comentariu